În ultimii ani, proteina a devenit vedeta incontestabilă a lumii nutriției, iar brandurile alimentare au speculat intens această tendință. De la batoane și shake-uri, până la pudre proteice și produse „fortificate”, piața este inundată de opțiuni dedicate consumatorilor care își doresc mai multă proteină în dietă. Creșterea cererii este alimentată și de interesul persoanelor care urmează tratamente cu agoniști GLP-1, acestea fiind adesea preocupate de menținerea masei musculare.
Cu toate acestea, numeroși experți în nutriție atrag atenția că, în țările dezvoltate, majoritatea persoanelor care au o alimentație variată și echilibrată își ating deja necesarul zilnic de proteină, fără a avea nevoie de suplimentare masivă. Organizația Mondială a Sănătății recomandă pentru un adult sănătos un aport de aproximativ 0,8 g proteină/kg corp/zi, ceea ce înseamnă că o persoană de 75 kg ar avea nevoie de circa 60 g proteină zilnic. Deficiențele reale de proteină apar în special în contextul malnutriției severe, mai frecvent întâlnită în țările cu resurse alimentare limitate.
Deși proteina este indispensabilă pentru procese precum creșterea și repararea țesuturilor, sinteza enzimelor și hormonilor, precum și susținerea imunității, aportul excesiv nu înseamnă beneficii suplimentare pentru majoritatea persoanelor. În plus, multe dintre produsele proteice procesate conțin ingrediente artificiale sau aditivi care pot avea efecte negative asupra sănătății pe termen lung.
În ultimii ani, proteina a devenit vedeta incontestabilă a lumii nutriției, iar brandurile alimentare au speculat intens această tendință. De la batoane și shake-uri, până la pudre proteice și produse „fortificate”, piața este inundată de opțiuni dedicate consumatorilor care își doresc mai multă proteină în dietă. Creșterea cererii este alimentată și de interesul persoanelor care urmează tratamente cu agoniști GLP-1, acestea fiind adesea preocupate de menținerea masei musculare.
Cu toate acestea, numeroși experți în nutriție atrag atenția că, în țările dezvoltate, majoritatea persoanelor care au o alimentație variată și echilibrată își ating deja necesarul zilnic de proteină, fără a avea nevoie de suplimentare masivă. Organizația Mondială a Sănătății recomandă pentru un adult sănătos un aport de aproximativ 0,8 g proteină/kg corp/zi, ceea ce înseamnă că o persoană de 75 kg ar avea nevoie de circa 60 g proteină zilnic. Deficiențele reale de proteină apar în special în contextul malnutriției severe, mai frecvent întâlnită în țările cu resurse alimentare limitate.
Deși proteina este indispensabilă pentru procese precum creșterea și repararea țesuturilor, sinteza enzimelor și hormonilor, precum și susținerea imunității, aportul excesiv nu înseamnă beneficii suplimentare pentru majoritatea persoanelor. În plus, multe dintre produsele proteice procesate conțin ingrediente artificiale sau aditivi care pot avea efecte negative asupra sănătății pe termen lung.
Surse de proteine animale – benefice și de evitat
Proteinele animale au un profil complet de aminoacizi esențiali și o biodisponibilitate ridicată. Cele considerate benefice provin din surse minim procesate și cu un conținut scăzut de grăsimi saturate, cum ar fi peștele gras (somon, macrou, sardine), carnea de pasăre crescută în condiții naturale, ouăle și lactatele fermentate cu conținut moderat de grăsime.
Pe de altă parte, proteinele animale din carne roșie procesată (mezeluri, cârnați, bacon) sau din preparate bogate în sare și aditivi sunt asociate cu un risc crescut de boli cardiovasculare și anumite tipuri de cancer, motiv pentru care se recomandă consumul ocazional și în cantități reduse.
Surse de proteine vegetale – diversitate și beneficii suplimentare
Proteinele vegetale vin la pachet cu fibre, antioxidanți și fitonutrienți, având în general un efect protector asupra sănătății metabolice și cardiovasculare. Sursele valoroase includ legumele cu frunze verzi închise la culoare, leguminoasele (năut, linte, fasole, edamame), soia și produsele din soia minim procesate (tofu, tempeh), nucile și semințele crude (chia, in, dovleac, floarea-soarelui).
Deși proteinele vegetale au uneori un profil incomplet de aminoacizi, combinarea mai multor surse (de exemplu, cereale integrale cu leguminoase) asigură un aport optim. Pentru persoanele cu sensibilitate digestivă, leguminoasele pot fi preparate sub formă de creme, hummus sau supe pasate, pentru a îmbunătăți toleranța.
Proteina rămâne un macronutrient esențial, dar nu trebuie transformată într-o obsesie. Cheia este echilibrul: alegerea surselor integrale, adaptarea aportului la nevoile individuale și evitarea excesului de produse procesate. O dietă variată, bazată pe alimente reale, asigură nu doar proteina necesară, ci și ceilalți nutrienți esențiali pentru o stare optimă de sănătate.
