In ultimul timp am incercat sa realizez o legatura din punct de vedere medical intre obezitate si patologii. De aceasta data, optiunea a fost aleasa de catre prietenii comunitatii de pe instagram, iar steatoza a fost „castigatoarea” sondajului realizat. Pentru a va oferi informatii din surse sigure, am decis de aceasta data sa colaborez cu Dr. Baldea Victor, care mi-a venit in ajutor la momentul oportun.
Ma numesc Baldea Victor si sunt medic rezident gastroenterologie in anul V si student doctorand la Universitatea de Medicina si Farmacie „Victor Babes” din Timisoara, avand ca preocupare de cercetare tehnicile non-invazive pentru cuantificarea fibrozei hepatice in diverse boli hepatice cronice (hepatita cronica virusala HBV, HCV, ficatul gras non-alcoolic, boala hepatica alcoolica). Vreau sa o felicit pe Denisa pentru aceasta initiativa si ma bucur ca am putut sa contribui la scrierea acestui articol, intrucat dieta joaca un rol important in preventia si progresia multor boli iar informatiile transmise in acest articol vor ajuta multi oameni interesati de acesta patologie sa obtina informatii ce pot fi de un real ajutor. In timpul liber imi place sa calatoresc si sa fac fotografii, avand aceasta pasiune de peste 10 ani.
Steatoza hepatica non-alcoolica se defineste prin acumularea de lipide la nivelul hepatocitelor,care depasesc 5% din greutatea ficatului in absenta unui consum excesiv de alcool. (cantitatea depasind limita de 20 g/zi), dar si fara alte cauze ale bolilor hepatice, afectand cu timpul functionarea sa optima.
Atat prevalenta cat si incidenta acestei patologii au crescut semnificativ in ultimele decenii, fiind relative mai frecventa in tarile dezvoltate din cauza stilului de viata dezorganizatsi al unei alimentatii necorespunzatoare. De exemplu, 80 pana la 90% dintre persoanele cu obezitate sunt diagnosticate cu aceasta forma de suferinta hepatica, severitatea si aparitia complicatiilor se amplifica odata cu gradul de obezitate. Este estimat ca pana la 90 % dintre acesti pacienti sa prezinte concomitent un profil lipidic modificat, cu valori in limite necorespunzatoare ale colesterolului total si LDLc (“colesterol rau”) si un nivel diminuat al HDLc (“colesterol bun”). Cele mai de temut complicatii sunt reprezentate de: fibroza hepatica, ciroza si hepatocarcinomul.
Mecanismul implicat in aparitia ficatului gras, dar si in progresia acestei boli catre o situatie medicala alarmanta este incert, avand ca precursor probabil un profil metabolic inadecvat exprimat intr-un context de predispozitie genetica. Rezistenta la insulina, sindromul metabolic, stresul oxidativ, citokinele proinflamatorii si, nu in ultimul rand, obezitatea, sunt factori majori de risc implicati in patogeneza steatozei hepatice non-alcoolice. Modalitatea de aparitie a ficatului gras la o persoana implica interactiunea mai multor mecanisme complexe. Asadar, exisita o relatie stransa intre obezitate si aceasta boala, dar si intre diabetul zaharat care nu este cauzat de obezitate (tipul 1). Recent a fost raportat ca rezistenta la insulina reprezinta principalul factor implicat in patogeneza steatozei hepatice non-alcoolice.
A-3-a cea mai frecventa indicatie de transplant hepatic in Statele Unite, dupa ciroza alcoolica si hepatita, dar se preconizeaza a trece pe primul loc intre 2020 si 2025.
Pentru a intelege exact cum functioneaza acest proces patologic la nivelul organismului nostru, initial trebuie sa ne punem un semn de intrebare in legatura cu alimentatia si necesarul caloric zilnic. Un aport alimentar crescut de lipide si acizi grasi trans conduce la cresterea trigliceridelor circulante. Totodata, aceasta amplificare se datoreaza si efectelor reduse in tesuturile periferice, dar si a absentei raspunsului inhibitor al lipazei, care continua sa trasnforme lipoproteinele cu densitate foarte mica in acizi grasi liberi. Aceasta este calea prin care ficatul raspunde la cresterea trigliceridelor serice, astfel depozitand lipidele la nivelul hepatocitelor cu aparitia ulterioara a steatozei.
RELATIA DINTRE STEATOZA HEPATICA NON-ALCOOLICA, DSLIPIDEMIE SI OBEZITATE
Cum spuneam, dislipidemia (modificarea valorilor profilului lipidic) si obezitatea (IMC>29.9) sunt cunoscute ca fiind factori de risc esentiali. Intr-un studiu de tip populational din Japonia si Coreea s-a dovedit faptul ca aceste doua cauze impreuna cu hipertensiunea arteriala constituie realmente factori INDEPENDENTI. De altfel, s-a mai constatat ca tesutul adipos in exces regasit visceral si rezistenta la insulina se coreleaza cu gradul de severitate al acestei afectiuni. Asadar, nu este surprinzator faptul ca 50 % dintre persoanele care prezinta dislipidemie au steatoza. Obezitatea, din punct de vedere patogenic, este considerata a fi un proces inflamator, iar inflamatia este o partea cruciala a steatozei, fiind uneori asociata cu hepatita nespecifica. Intr-un studiu pe 528 pacienți cu un IMC mediu de 42 kg / m2, 74% din biopsiile hepatice au arătat depunerea lipidica și într-un alt studiu, 12% din autopsiile la pacienții cu ciroză obezitatea a fost singurul factor de risc recunoscut. Prin urmare, este important la persoanele care prezinta obezitate de lungă durată să fie efectuate controale periodice gastroenterologice si la medicul nutritionist pentru a putea fi prevenite evenimente patologice care ar putea pune in pericol viata pacientului.
CARE SUNT PASII UNUI DIAGNOSTIC CORECT?
Orice pacient cu obezitate, caracteristici ce apartin sindromului metabolic sau alte boli precursoare ale ficatului gras, este posibil suspect si trebuie investigat corespunzator din punct de vedere medical pentru a i se oferi un diagnostic corect. Nu exista markeri biochimici specifici pentru steatoza hepatica, iar o combinatie de teste de laborator si explorari imagistice pot orienta spre aceasta patologie. Insa, singura modalitatea imagistica care ofera un diagnostic cert este reprezentata de biopsia hepatica.
Rezultatele testelor de laborator pot prezenta creșteri ușoare până la moderate ale enzimelor hepatice, de ex. ALAT, ASAT, GGT. Ecografia (ultrasonografia) abdominala are o sensibilitate de 90%, dar, din nefericire, nu poate detecta inflamatia hepatica sau gradul de fibroza. Pentru cea din urma este utilizat FibroScan-ul. Confuzia între diagnosticul de NAFLD sau malignitatea care rezultă dintr-o tomografie computerizată poate fi rezolvată folosind imagistica prin rezonanță magnetică. Biopsia hepatica este recomandata de medical gastroenterolog pacientilor cu risc inalt: testele mentionate anterior in limite necorespunzatoare plus asocierea altor comorbiditati.
CUM PUTEM PREVENI SI TRATA STEATOZA HEPATICA?
In prezent, nu exista un tratament definitoriu pentru ficatul gras. Scopul managementului il constituie reversibilitatea progresiei steatozei si prevenirea bolilor associate si a decesului. Atât pierderea în greutate, cât și exercițiile fizice îmbunătățesc sensibilitatea la insulină. Dovezile actuale sugerează că pierderea treptată în greutate ar trebui susținută la toți pacienții cu NAFLD, deoarece majoritatea subiecților sunt supraponderali. Important, o țintă rezonabilă este pierderea a 10% din greutatea corporală pe parcursul a 6 luni. Promovarea pierderii in greutate prin schimbari ale stilului de viata. Pacientii cu ficat gras sunt predispusi in a consuma alimente cu indice glicemic crescut, care contin glucide simple si lipide “rele”, de tipul acizilor grasi trans. Acest obicei nociv trebuie modificat, iar scaderea ponderala reprezintastandardul actual de ingrijire al acestei tipologii de pacienti. In special, o dieta sanatoasa are beneficii dincolo de scaderea ponderala pentru toti pacientii diagnosticati cu steatoza hepatica non-alcoolica cu sau fara obezitate. Recomandarile Asociației Americane pentru Studiul Bolilor hepatice recomandă o scădere în greutate de cel puțin 3% -5% din greutatea corporală pentru a îmbunătăți steatoza și poate fi necesară o scădere în greutate de până la 10% pentru a îmbunătăți procesul inflamator. Un aport caloric intre 1200-1500 kcal zilnic, cu repartizarea corespunzatoare a grupelor alimentare in functie de fiecare individ constituie un prim pas in managementul sau preventia ficatului gras. De asemenea, dieta mediteraneana a fost studiata si considerata a fi ideala in scaderea ponderala din cadrul acestei afectiuni.
Dieta mediteraneană este asociată cu o incidență redusă a bolilor cardiovasculare, a tulburărilor metabolice, a bolilor Parkinson și Alzheimer și a mai multor tipuri de cancer. Efectul protector este atribuit, cel puțin parțial, concentrației ridicate de antioxidanți. Legumele sunt cele mai importante surse de compuși fenolici din dieta mediteraneană și, în special, flavonoizii sunt considerați a fi compușii bioactivi esențiali care oferă beneficii pentru sănătate. Deși mecanismele exacte ale acestor proprietăți de protecție nu sunt pe deplin înțelese, se presupune că carotenoizii, acidul folic și fibrele, caracteristice acestei diete, pot juca un rol esențial în prevenirea stresului oxidativ. În plus, legumele sunt, de asemenea, o sursă importantă de fitosteroli care reduc nivelul seric al colesterolului și, ulterior prevenirea bolilor cardiovasculare.
Aceasta reprezinta o modalitate de scurta durata si nu trebuie sa inlocuiasca un stil de viata echilibrat, sanatos pe o perioada nedeterminata. Constientizarea situatiei si a gravitatii patologiei in sine trebuie luate in considerare, astfel preventia fiind mult mai ieftina si sigura decat tratarea.
Daca si tie ti-a placut articolul, nu uita sa te abonezi la newsletter!
Cu drag,
Dennutrition
