Incecarea de a realiza o corelatie intre diverse patologii medicale si importanta nutritiei a dat roade pana acum, iar eficienta cu care a fost dezbatut fiecare subiect a avut un impact relativ crescut in randul cititorilor Blogului Medical. De aceasta data am ales sa abordez o tema interesanta si foarte des intalnita in randul femeilor aflate in postmenopauza. Impreuna cu Dr. Andreea Borlea am reusit sa construim acest articol pe intelesul tuturor, sa subliniem importanta OSTEOPOROZEI si sa va oferim prilejul de a analiza complexitatea si severitatea bolii.
Salut! Sunt Dr. Andreea Borlea, medic rezident în specialitatea endocrinologie și student doctorand al Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș‟ din Timișoara. Patologia tiroidiana si metodele de imagistica auxiliare ecografiei tiroidiene reprezinta principalul meu domeniu de cercetare. Endocrinologia este o specialitate logica si extrem de vasta. Metabolismul fosfo-calcic este complex, iar intelegerea lui este esentiala pentru diagnosticul si managementul corect al pacientului cu osteoporoza.Nu am foarte mult timp liber, dar imi place sa il petrec printre oameni cu intiativa, de la care am ce invata in orice clipa, dar si cu cei trei catei ai mei. Iubesc sa calatoresc si incerc sa variez cat mai mult destinatiile.Multidisciplinaritatea este un “must” al medicinei contemporane. Am raspuns cu entuziasm solicitarii Denisei, salut ideea acestui blog care aduce informatii la zi despre patologii diverse si subliniaza importanta alimentatiei atat in preventia, cat si in tratarea anumitor patologii!
CE ESTE OSTEOPOROZA?
Osteoporoza este o afecțiune sistemica definita prin scaderea rezistentei osoase. In mod tipic, microarhitectura osoasa este afectata, astfel oasele devin mai fragile și mai susceptibile la aparitia fracturilor. Boala se dezvoltă lent, este numita ca fiind o afectiune “silentioasa”, diagnosticata adesea doar atunci apare cea mai frecventa complicatie a sa si anume: fractura.
O fractură de fragilitate creste cu 86% riscul aparitiei unei noi fracturi.
CUM APARE?
La nivelul scheletului se descriu doua tipuri de tesut osos: osul trabecular sau spongios (20%) reprezentat la nivelul epifizelor și metafizelor oaselor lungi și în oasele scurte (vertebre), si osul cortical sau compact (80%) care se găsește în diafiza oaselor lungi. Osul este un organ viu, iar la nivelul sau are loc un proces continuu de remodelare numit „turnover osos”, care este compus din doua procese distincte dar strans corelate intre ele: formarea şi resorbţia osoasă. La adultul tânăr, ciclul de remodelare osoasă este in echilibru, astfel incat resorbţia este egală cu neoformaţia. După maturitate, femeile se confrunta cu componenta scheletică a menopauzei, a deficitului de hormoni sexuali, ce genereaza accelerarea pierderii osoase (turn-over accelerat). Pierderea masei osoase este rapidă în primii ani, urmată apoi de o pierdere continuă și lenta. In paralel, bărbații nu au un echivalent al menopauzei, ci au un debut mai gradual al deficitului de steroizi sexuali ce afectează scheletul lent si liniar. In cazuri particulare, putem fi expusi de-a lungul vieții la potențiale cauze secundare de pierdere osoasă, cum ar fi utilizarea glucocorticoizilor sau tirotoxicoza, care vor accentua efectele menopauzei sau ale pierderii osoase legate de vârstă.
Achizitia masei osoase maxime
A fost dovedit că masa osoasă a unui individ în viața ulterioară si riscul de a dezvolta osteoporoza depinde, în mare parte, de masa osoasă maxima (de vârf). Masa osoasa creste în timpul copilăriei și adolescenței, atinge un maxim în decada a doua de viață, urmeaza o perioada de consolidare, cand masa ramane stabila, iar apoi dupa decada a treia de viata, masa osoasa incepe sa scada. Pe langa factorii genetici si hormonali, stilul de viata si alimentatia au un impact major in achizitia masei osoase. Factorii nutritionali, ca de exemplu aportul de calciu și vitamina D inadecvat, exces de fosfați, sodiu, alcool, cofeină si masa de tesut adipos in exces joaca un rol important in cee ace semnifica riscul aparitiei osteoporozei.
Efectele benefice ale exercițiilor fizice sunt evidente doar la un aport adecvat de calciu, de minimum 1 g/zi.
CARE SUNT FACTORII DE RISC SI CINE AR TREBUI TESTAT PENTRU OSTEOPOROZA?
- Factori genetici: rasa albă, sexul feminin, antecedentele familiale de osteoporoză ( in
- Stilul de viață: fumat, sedentarism, greutatea corporală redusă (sub 57 Kg sau IMC˂19 kg/m2), nuliparitate, efortul fizic intens, menarha tardivă, menopauza precoce (˂45 de ani)
- Factori nutriționali: aport redus de calciu, dieta vegetariană, bogată în fosfaţi, consum excesiv de alcool, cafea
- Uzul de glucocorticoizi > 3 luni
- Afectiuni medicale: boli endocrine, boli inflamatorii cronice, malabsorbtii
- Tulburari alimentare de tip anorexie, bulimie
| BOLI CARE SE ASOCIAZA CU UN RISC CRESCUT DE OSTEOPOROZA |
|---|
| 1. BOLI INTESTINALE ȘI NUTRIȚIONALE (malnutritie, nutrieie parenterala, boala Chron, gastrectomie, sindrom de malabsorbție) |
| 2. Afecțiuni reumatice (artrita reumatoida, spondilita anchilozanta) |
| 3. Afectiuni hematologice ( mielom multiplu, limfoame, leucemii) |
| 4. Afectiuni endocrine ( Hiperparatiroidism, Sindrom cushing, Tireotoxicoza, Acromegalie) |
| 5. Imobilizare prelungita |
| 6. Scleroza multipla |
| 7. Afectiuni infiltrative (amiloidoza, sarcoidoza) |
| 8. Afectiuni ereditare (hemocromatoza,Osteogeneza imperfecta) |
| 9. Obezitatea |
CUM SE CONFIRMA DIAGNOSTICUL DE OSTEOPOROZA?
Diagnosticul precoce și cuantificarea pierderii osoase și a riscului de fractură sunt importante pentru initierea unui tratament care poate încetini sau chiar inversa progresia osteoporozei.
Rezistența osului depinde de masa osoasă și calitatea osului. Cantitatea de mineral osos este evaluată prin densitatea minerală osoasă (DMO), utilizând absorbțiometria duală cu raze X (DXA). DXA este considerată, astăzi, „standardul de aur” pentru diagnosticul osteoporozei. Organizatia Mondiala a Sanatatii a definit valori diagnostice pentru osteoporoza bazate pe masurarea DMO prin compararea cu populatia de referinta: adultii tineri (scorul T):
1. scor T între − 1 şi +1 = os normal
2. scor T între – 1 şi – 2,5 = osteopenie
3. scor T < – 2,5 = osteoporoză
Interpretare Scor T- DEXA
Osteopenia reprezinta etapa dinaintea osteoporozei si este diagnosticata pe baza osteodensitometriei DXA. Osteopenia nu duce întotdeauna la osteoporoză. Dacă ați fost diagnosticat cu osteopenie, puteți lua măsuri pentru a vă menține oasele sănătoase și pentru a reduce riscul de apariție a osteoporozei. De asemenea, medicul vă poate prescrie unul dintre tratamentele de consolidare a masei osoase, in functie de riscul asociat de fractura.
CLASIFICAREA OSTEOPOROZEI
Osteoporoza se clasifica in două mari categorii: primară și secundară.
Osteoporoza primară reprezinta aproximativ 80% dintre cazurile de osteoporoză:
- osteoporoza postmenopauză (tip I) – cea mai frecventă
- osteoporoza senilă (tip II), de involuție – dupa 70 de ani
- osteoporoza idiopatică, la tineri (în special bărbații de 30-50 de ani, fumători)
Osteoporoza secundară include ~20% dintre bolnavii cu osteoporoză și este determinata de o patologie ce afecteaza secundar metabolismul osos. Dintre cele mai frecvente cauze :
- afecţiuni endocrine: hipertiroidia, hiperparatiroidismul, hipercorticismul, hipogonadismul, diabetul zaharat
- afecţiuni hematologice: mielom multiplu
- afecţiuni renale : boala cronică de rinichi)
- afecţiuni gastro-intestinale : sindroame de malabsorbție, boli inflamatorii
- imobilizari prelungite
- uz de medicamente: corticoterapie, doze suprafiziologice de hormoni tiroidieni, imunosupresoarele, etc.
Cum se manifesta boala?
Dupa cum am mentionat anterior, osteoporoza este clinic asimptomatică si devine simptomatica atunci cand este complicată cu o fractură. O fractură indica diagnosticul de osteoporoză atunci cand se produce în urma unui traumatism minor si este denumita fractura de fragilitate. Cele mai comune localizari ale fracturilor osteoporotice sunt fracturile vertebrale prin tasare, fracturile de sold (la nivelul colului femural) si fracturile de antebrat (treimea distala). Fracturile vertebrale pot fi insoțite de dureri atunci cand sunt comprimati nervii spinali, dar pot fi si asimptomatice, determinand în timp scăderea în înălțime și cifoză dorsală.
TRATAMENT
Cine necesita tratament specific?
Femeile cu riscul cel mai crescut de fractură sunt cele care beneficiaza major de pe urma tratamentului antiosteoporotic. Prin urmare, este de dorit selectarea pacienților pe baza riscului de fractură, determinat de o combinație de densitate minerală osoasă (DMO) și factori de risc clinici. Pacientii cu osteoporoza diagnosticata pe baza evaluarii DXA conform criteriilor OMS –numai dupa excluderea cauzelor secundare de osteoporoza
Pacienti diagnosticati cu osteopenie si risc crescut de fractura documentat de catre medicul specialist in urma calcularii scorului FRAX
Pacienti cu fractura de sold sau vertebrala
Obiectivele prevenţiei şi tratamentului -> Reducerea apariţiei fracturilor de fragilitate !
Prevenția se face cu preparate de calciu și vitamina D, iar pentru tratament se impune medicație antiosteoporotică. Exista mai multe variante de tratament antiosteoporotic, alegerea tratamentului potrivit pentru osteoporoză fiind individualizata. Exista doua mari clase de medicamente antiosteoporotice: antiresorbtive osoase, care reduc procesul de resorbtie si stimulatoare ale formarii osoase. Indicatia de tratament este stabilita de catre medicul specialist, care va lua in considerare varsta, severitatea bolii, afectiunile asociate, tinand cont si de preferinta pacientului.
Regimul igieno-dietetic în osteoporoză
Măsurile privind stilul de viață ar trebui adoptate universal pentru a reduce pierderea osoasă la femeile aflate în postmenopauză. Ansamblul igieno-dietetic include pe langa aportul adecvat de calciu și vitamina D si exerciții fizice, renunțarea la fumat, consiliere privind prevenirea căderilor și evitarea consumului in exces de alcool. Se recomanda obtinerea unui aport adecvat de calciu din alimentatie. Furnizarea zilnică adecvată de calciu și vitamina D constituie un mod eficient și ieftin de a ajuta la reducerea riscului de fractură. O dietă echilibrată bogată în produse lactate cu conținut scăzut de grăsimi, fructe și legume oferă calciu, precum și numeroși nutrienți necesari pentru o sănătate bună. Dacă nu se poate obține un aport adecvat de calciu alimentar, va fi indicate suplimentarea alimentară.
ROLUL CALCIULUI SI AL VITAMINEI D IN FUNCTIONAREA OPTIMA A SISTEMULUI OSOS
Calciul și vitamina D lucrează împreună pentru a vă proteja oasele – calciul ajută la construirea și menținerea oaselor, în timp ce vitamina D ajută la absoarbtia intestinala a calciului și intervine în mineralizarea osului. În absența vitaminei D, doar 10-15% din calciul alimentar și 60% din fosfor este absorbit. S-a observat ca la niveluri ale 25-OH-vitaminei D serice sub 30 ng/ml absorbției calciului scade semnificativ, iar secreția parathormonului creste, ceea ce determina demineralizarea osoasa pentru a mentinerea unui nivel seric al calcemiei. În general, se recomanda un aport zilnic de 1200 mg de calciu elementar (dieta +- supliment), și 800 UI de vitamina D. Mulți pacienți necesită suplimentarea cu calciu si/sau vitamina D, deoarece este dificil să se atingă obiectivele doar din dieta, fiind necesara suplimentarea.
Vitamina D este un nutrient liposolubil important în menținerea sănătății oaselor. Funcțiile principale ale vitaminei D sunt reglarea absorbției intestinale a calciului și stimularea resorbției osoase care duce la menținerea unei concentrații serice in limite normale de calciu. De asemenea, studiile de laborator arată că vitamina D poate reduce procesul de dezvoltare al celulelor canceroase, poate ajuta la controlul infecțiilor și la reducerea inflamației. Multe dintre organele și țesuturile corpului au receptori pentru vitamina D, ceea ce sugerează roluri importante dincolo de sănătatea oaselor.
Factorii care pot influenta nivelul de vitamina D in organism sunt numerosi si depind de mai mai multe aspecte, insa cei mai important sunt: varsta, alimentatia, culoarea pielii, expunerea la soare. Lumina soarelui (radiatiile UVB) este cea mai frecventă sursă de vitamina D, dar este mai scăzut la persoanele care utilizează produse de protecție solară și la cei cu piele pigmentată.Suplimentele cu vitamina D trebuie recomandate în cantități suficiente pentru a aduce un nivel seric 25 (OH) D la aproximativ 30 ng / ml (75 nmol / L) și o doză de întreținere recomandată pentru menținerea acestui nivel, în special pentru persoanele cu osteoporoză. Mulți pacienți cu aceasta patologie vor avea nevoie de mai mult decât recomandarea generală de 800-1000 UI / zi. Suplimentele cu vitamina D sunt disponibile în două forme: vitamina D2 („ergocalciferol” sau pre-vitamina D) și vitamina D3 („colecalciferol”).
Luată în doze adecvate, vitamina D este, în general, considerată sigură.Cu toate acestea, o doza prea mare de vitamina D determina efecte adverse. Cantitatea considerata daunatoare este de peste 4.000 de UI pe zi, iar femeile care alapteaza și copiii sunt mult mai predispuse in a dezvolta efecte clinic severe. Supradozarea de vitamina D poate induce efecte adverse. Unele dintre acestea sunt prezentate mai jos.
Greață și vărsături
Apetit slab și scădere în greutate
Slăbiciune musculara
Confuzie și dezorientare
Probleme de ritm cardiac (aritmii)
Supradoza Vitamina D
Alimente bogate in Vitamina D
- SOMONUL
Somonul sălbatic conține aproximativ 988 UI de vitamina D pe porție (100g), în timp ce somonul de crescătorie conține în medie 250 UI.
2. SARDINELE SI HARING
Herringul conține 216 UI de vitamina D pe porție(100 de grame).
3. ULEIUL DE FICAT DE PESTE
4. GALBENUSELE DE OU
5. CIUPERCILE
6. ALTE ALIMENTE:
- lapte de soia
- lapte de vaca 3.5 %
- cereale integrale
- sucul de portocale (cantitati mai mici)
ALTE FUNCTII ALE VITAMINEI D
- antioxidant, alaturi de vitamina E, asigurand suport sistemul imunitar impotriva infectiilor;
- rol in functionarea corespunzatoare a functiei cardiovasculare;
- control glicemic bun, alaturi de o dieta echilibrata in cazul pacientilor cu diabet zaharat tip 2;
- imbunatateste nivelul colesterolului total si al HDLc, fiind importanta in dieta pacientilor cu hiperlipidemii;
- imbunatateste functia musculo-scheletala;
Pe langa calciu si vitamina D, structura și funcționalitatea sistemului osos sunt afectate de numeroși factori: fosfor, fluor, cupru, zinc, fier, bor, vitaminele K, C, A, fitoestrogeni.
Fosforul
Doza zilnică recomandată de 1-1,2 g pentru femei / 1,2-1,4 g pentru bărbați. Este de dorit limitarea consumului de alimente bogate în fosfor (Coca-cola, alimente tip fast-food, mezeluri, brânză topită) deoarece acestea afectează mineralizarea osului, în special in perioada de crestere.
Magneziul
Doza zilnică recomandată este de 410 mg la bărbați / 360 mg la femei, cu un raport calciu:magneziu de 2:1. Alimente bogate in magneziu: lactate, vegetale verzi, cartofi dulci, nuci, semințe, cereale, pește, fructe uscate. Deficitul de magneziu afecteaza secretia parathormonului respectiv la rezistența țesuturilor la acțiunea PTH.
Activitatea fizica este esentiala atat in prevenirea, cat și in tratamentul osteoporozei, cu efecte dovedite pe scaderea riscului de fractura osteoporotica. De ce? Exercitiile fizice au un rezultat benefic prin efectului mecanic asupra scheletului, prin mecanisme neuro-musculare: ameliorează coordonarea și controlul muscular si scade astfel riscului de, dar si prin efectele endocrine. Activitatea fizica trebuie integrata in stilul de viata, efectele sale benefice menținandu-se strict pe parcursul perioadei de activitate si se pierd odata cu adoptarea unui stil de viata sedentar. Pentru persoanele afectate de aceasta boala, nu se recomanda ridicarea de greutati mari, mișcările accelerate.
Chiar dacă vitamina D deține un rol important atât în prevenția, cât și în tratarea osteoporozei, detaliile cu privire la patologiile adiacente si cauza care a determinat-o sunt esentiale si trebuie monitorizate si tratate corespunzator. Se recomanda efectuarea anuala DEXA la femeile postmenopauza cu risc FRAX crescut sau osteoporoza documentata. Altfel, recomandarea este individualizata, in functie de particularitatea fiecarui caz in parte.
