Ani la rând, sănătatea metabolică a fost evaluată aproape exclusiv prin greutate, indice de masă corporală și, mai recent, prin procentul de țesut adipos. Însă realitatea clinică ne arată tot mai clar că două persoane cu același IMC pot avea riscuri metabolice complet diferite. Un pacient poate avea analize aproape normale și o bună funcție celulară, în timp ce altul poate prezenta rezistență la insulină, inflamație și risc cardiovascular crescut, chiar dacă „arată bine” din exterior. Tocmai de aici apare interesul pentru biomarkerii care pot oferi informații mai profunde despre ceea ce se întâmplă în interiorul organismului. Iar unul dintre cei mai promițători este unghiul de fază.
Pe de altă parte, analiza corporală prin bioimpedanță nu este o metodă actuală. Primele baze ale unor astfel de măsurători aplicate țesuturilor biologice au apărut încă din secolul XIX, iar primele studii privind utilizarea impedanței electrice pentru estimarea apei corporale au fost realizate în anii 1960. Practic, bioimpedanța modernă a început să se dezvolte și să fie validată clinic în anii 1980, iar primele dispozitive comerciale au apărut în aceeași perioadă. În ceea ce privește unghiul de fază (Phase Angle), conceptul există de zeci de ani și era deja descris în literatura științifică în anii ’80–’90, însă adevărata dezvoltare clinică și interpretarea lui ca marker de sănătate celulară, prognostic și risc metabolic au crescut foarte mult după anii 2000.
Rămâne să ne întrebăm de ce nu se discută foarte mult despre unghiul de fază? sau de ce când interpretăm o analiză a bioimpedanței nu ne concentrăm mai serios și asupra acestui parametru?
Unghiul de fază este un parametru obținut prin analiza compoziției corporale prin bioimpedanță și reflectă indirect integritatea membranei celulare, calitatea celulară și distribuția fluidelor în organism. Simplificat, poate fi privit ca un indicator al stării funcționale a organismului la nivel celular. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât celulele sunt considerate mai sănătoase și mai funcționale. Valorile mai mici (în general sub 6 grade la femei și sub 5 grade la bărbați) au fost asociate în numeroase studii cu inflamațiacronică de grad redus, disfuncție metabolică, sarcopenie (scăderea masei musculare), status nutrițional necorespunzător și risc cardiovascular crescut.
În ultimii ani, unghiul de fază a început să atragă atenția în domeniul obezității, diabetului zaharat tip 2 și sindromului metabolic, deoarece pare să ofere informații care merg dincolo de simpla determinare a masei sau procentului de țesut adipos. Nu mai discutăm doar despre „câtă grăsime” are un organism, ci despre calitatea metabolică și funcțională a acestuia.
Acesta a fost și subiectul pe care l-am prezentat în cadrul Congresului Național al Societății Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice: rolul unghiului de fază total și segmental ca posibil indicator al rezistenței la insulină și al riscului cardiometabolic, independent de adipositate.
Rezultatele cercetării noastre au evidențiat faptul că unghiul de fază a avut asocieri semnificative cu rezistența la insulină și cu riscul cardiovascular estimat, chiar și după ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul sau gradul de adipozitate. Mai mult decât atât, valorile au scăzut progresiv de la persoanele fără diabet către cele cu prediabet și diabet zaharat tip 2, sugerând o deteriorare metabolică progresivă.
Acest lucru este extrem de important, deoarece ne arată că sănătatea metabolică nu poate fi redusă doar la greutate sau la indicele de masă corporală. Există modificări metabolice și celulare care apar mult înainte ca boala să devină manifestă din punct de vedere clinic, iar identificarea lor precoce poate schimba modul în care evaluăm și monitorizăm pacienții cu obezitate sau risc cardiometabolic crescut.
Probabil acesta este și unul dintre cele mai fascinante aspecte ale medicinei moderne: faptul că începem să înțelegem organismul dincolo de aparențe. Dincolo de cifre simple. Dincolo de ceea ce vedem în oglindă. Să înțelegem exact ce înseamnă o boală cronică precum obezitatea și să conștientiză pentru a putea trece la etapele următoare: educație nutrițională, terapie medicală nutrițională.
