Neuropatia diabetică reprezintă cea mai frecventă complicație cronică a diabetului zaharat. Deși asimptomatică în marea majoritate a cazurilor, deține un impact major asupra calității vieții pacientului cu diabet zaharat. Aceasta nu poate fi vindecată, însă există diverse modalități terapeutice prin care simptomele aferente fiecărui subtip al acestei patologii pot fi ameliorate.
Neuropatia autonomă diabetică sau neuropatia vegetativă se regăsește la nivelul organelor interne și prezintă mai multe localizări. Una dintre cele mai serioase și frecvente localizări o constituie cordul/inima, în care diagnosticul de neuropatie autonomă cardiovasculară are la bază o serie complexă de abordări diagnostice. Din nefericire, aceasta este de foarte multe ori trecută cu vederea, dar consecințele acesteia influențează în mod negativ calitatea vieții. De asemenea, este un factor de risc independent pentru riscul cardiovascular la pacienții cu diabet zaharat. Unele dintre semnele asociate neuropatiei cardiovasculare sunt reprezentate de creșterea numărului de bătăi ale inimii, traduse sub denumirea de tahicardie sinusală, scăderea tensiunii arteriale în momentul ridicării din poziția de clinostatism (culcat) în poziția de ortostatism (vertical, în picioare) sau scăderea toleranței la efort, și nu în ultimul rând riscul de infarct miocardic fără durere asociată (ischemie miocardică silențioasă). Toate aceste manifestări pot fi determinate de o serie considerabilă de factori, precum durata diabetului zaharat, boală aterosclerotică concomitentă, hipertensiune arterială documentată, hipercolesterolemie.
De asemenea, la nivelul sistemului gastrointestinal sunt prezente o serie de manifestări secundare neuropatiei autonome. Printre acestea se numără gastropareza, o complicație severă, definită prin încetinirea peristaltismului și stagnarea alimentelor la nivelul stomacului un interval mai lung de timp. Asociat acesteia, pacienții prezintă un risc crescut de hipoglicemii, astfel medicația trebuie adaptată fiecărui individ în parte. Alte simptome care pot însoți gastropareza sunt senzația de plenitudine postprandială, disconfort abdominal, greață, vărsături, balonare, scădere apetitului. Neuropatia autonomă gastrointestinală poate implica orice porțiune a tractului digestiv. Poate fi prezentă și la nivelul esofagului, în acest caz vorbind despre tulburările de motilitate esofagiene, cu senzații de arsură sau dificulatea de a inghiți (disfagie). Incontinența fecală apărută ca o consecință a diareei prelungite, mai ales pe parcursul nopții poate fi luată în considerare la pacientul cu diabet zaharat cu durată lungă. În caz contrar, constipația a fost considerată a fi cea mai frecventă manifestare în cadrul neuropatiei digestive autonome.
Hipoglicemia asimptomatică constituie o consecință extrem de gravă în rândul pacienților cu diabet zaharat și neuropatie autonomă. Lipsa semnalelor clasice ale hipoglicemiei și adaptarea rapidă a pacientului pentru managementul optim și prevenirea comei hipoglicemice necesită supraveghere îndeaproape și foarte mare atenție.
Neuropatia autonomă cu localizare la nivelul aparatului genito-urinar se poate traduce prin apariția semnelor de disfuncție sexuală (disfuncție erectilă predominantă la bărbații cu diabet zaharat, concomitent unui deficit de testosteron), scăderea libidoului sau uscăciune vaginală în rândul femeilor. Vezica neurogenă se manifestă prin micțiuni dificile, incontinență urinară în timpul nopții, și rar retenție a urinii la acest nivel. În acest caz, infecțiile urinare sunt mai frecvente din cauza unui interval de timp prelungit în care urina stagnează, iar vezica urinară se golește incomplet. O altă manifestare în cadrul acestei patologii o constituie afectarea nervilor sacrali, cu afectarea secundară a cistopatiei diabetice, caz în care simptomatologie predominantă o constituie micțiunile frecvente, retenția parțială de urină,însă în cele mai multe cazuri pacienții sunt asimptomatici.
Tulburările de sudorație pot fi de asemenea preente. Astfel, anhidroza sau incapacitatea de a transpira corespunzător este una dintre tulburările funcției de termoreglare. Predominant, in acest caz, este afectată jumătatea inferioară a corpului. Asociat anhidrozei sunt și tulburările de adaptare la temperaturi extreme fiind urmate de tulburări trofice, ca de exemplu degerăturile. La nivelul extremităților inferioare, absența sudorației va conduce către modificări de tipuluscăciunilor sau a fisurilor cu creșterea prevalenței de infecții.
De reținut! Pentru toate categoriile de neuropatie asociate diabetului zaharat, prima și cea mai eficientă metodă o constituie îmbunătățirea controlului glicemic, prin atingerea țintelor terapeutice, controalele periodice la medicul specialist diabetolog și optimizarea dintr-un stadiu cât mai incipient a stilului de viață.
