Ateroscleroza este definită ca un proces patologic caracterizat prin organizarea unor constituenți principali, precum lipidele, celule inflamatorii, fibroză și calcificarea uneori, cu formarea progesivă a plăcilor de aterom, cunoscute și sub denumirea de ateroame. Evoluția treptată a acestor structuri determină diminuarea semnificativă a lumenului vascular. Procesul aterosclerotic nu afectează toate vasale sanguine din organism, el acționează predominant asupra arterelor de calibru mare și mediu. De la înițiere până în stadiile avansate, se consideră că aterogeneza reprezintă mai degrabă un proces inflamator secundar unei agresiuni locale decât o boală degenerativă. Formarea plăcilor de aterom reprezintă un proces cu o dinamică ieșită din comun, iar ca orice proces patologic, și aceasta deține un substrat bine documentat, care implică prezența unor factori de risc complecși și implicit, cu o variabilitate semnificativă.
Factorii de risc implicați
Factorul de risc este definit ca o trăsătură a unei persoane sau populații, care predispune la apariția unei boli, cu conducerea în timp a afecțiunii respective. „Factorul de risc cardiovascular” apărut în anul 1960 este o noțiune care conturează totalitatea caracteristicilor care favorizează atât dezvoltarea ateroamelor, cât și tabloul clinic secundar acesteia în funcție de localizarea arterială. Cu cât numărul factorilor de risc este mai mare, cu atât există o probabilitate crescută de dezvoltare a aterosclerozei. Există o clasificare vastă a factorilor de risc, însă succint sunt împărțiți în factori de risc nemodificabili ( vârsta, sexul și istoricul familial de boală coronariană precoce) și factori de risc modificabili (comportamente alimentare, fumatul, sedentarism, obezitatea, stresul, consumul de alcool în exces). Cei din urmă sunt realmente consecința proprie secundară modului prin care ne conturăm stilul de viață.
- Vârsta mai mare de 45 în rândul bărbaților și peste 55 în rândul femeilor.
- Sexul masculin este mai predispus dezvoltării acestui proces comparativ cu femeile premenopuză datorită protecției oferite de către hormonii sexuali feminini.
- Prezența în antecedentele familiale a unei rude de gradul I diagnosticată cu boală coronariană sporește riscul de apariție a ATS.
- Renunțarea la fumat este considerată a fi una dintre cele mai importante măsuri de prevenție. Riscul crește cu 2-3 ori prin fumarea a 20 de țigarete zilnic.
- Riscul global este considerabil influențat de către comportamentele alimentare necorespunzătoare.
- Sedentarismul. Activitatea fizică moderată, efectuată regulat ( minim 150 minute săptămânal, împărțite în cel puțin 3 zile, fără existența unei continuități de inactivitate de mai mult de 2 zile).
- Obezitate abdominală, un alt factori de risc este asociată și cu dislipidemiile, hipertensiunea arterială sau diabetul zaharat de tip 2. Circumferința abdominală esste considerată a fi în limite normale dacă este sub 80 cm la femei și sub 94 cm la bărbați.
- Se consideră că diabetul zaharat crește frecvența aterosclerozei de până la 2-6 ori, anulând în consecință efectul de protecție al hormonilor estrogeni la populația feminină.
Structura plăcii de aterom și Simptomele asociate
Structura diferă în funcție de stadiul evolutiv al acestui proces. Inițial este constatată doar o îngroșare a intimei vasului (foița internă aflată cel mai aproape de lumenul vasului). Cuantificarea acestei modificări poate fi realizată cu ajutorul testelor de sănătate vasculară, tehnicile Doppler de înaltă rezoluție la nivelul arterelor carotide sau a altora de calibru mare. Nu există o localizare unică a plăcilor de aterom, însă unele artere sunt predominant afectate. Printre acestea se numără bifurcația carotidiană, artera coronară descendentă anterioară, unele artere periferice de la nivelul membrelor inferioare și originea arterelor renale. În funcție de fiecare localizare, există un tablou clinic tipic. Dezvoltarea aceste afecțiuni se întinde pe o perioadă îndelungată, neavând o evoluție lineară. La debut, poate fi asimptomatică, ulterior perioadele de acalmie interferând cu cele de evoluție rapidă, iar după o perioadă lungă, aceasta poate deveni clinic manifestă (cronic sau acut printr-un aveniment brutal, ca de exemplu infacrt miocardic acut, moarte subită, accident vascular cerebral sau ischemie acută a membrelor inferioare, în funcție de localizarea ateroamului). Din punct de vedere al stadiilor evolutive, leziunea ATS poate fi clasificată în:
- Striuri lipidice
- Placă fibroasă aterosclerotică
- Leziune complicată
Instabilitatea și vulnerabilitatea plăcii ateromatoase nu sunt detrminate în prealabil de mărime, ci de compoziția sa. Zonele cele mai frecvent afectate sunt joncțiunile dintre intima normală ți stratul fibros, fiind subțiri și mult mai bogate în lipide. Clinic manifeste devin placăle care cuprind aproximativ 50-60 % din lumenul vascular. Ruptura apare secundar modificărilor microscopice, iar fisurile și eroziunile la nivel endotelial sunt câteva dintre aspectele care stau la baza complicațiilor procesului aterosclerotic.
Regresia plăcii de aterom este un fenomen posibil, iar cele mai frecvente sunt acelea care determină o stenoză arterială sub 50 %. Când o leziune regresează, sunt observate diminuarea mărimii, cu dispariția parțială a lipidelor și a colesterolului de la acest nivel. Există o serie de studii care au evidențiat acest proces, însă majoritatea evaluează un efect pozitiv în ceea ce constă dieta, dar și tratamentul hipolipemiant individualizat prescris de către medic. Beneficiile clinice identificate sunt rezultatul stabilizării ateromului, cu scăderea riscului de eroziune și tromboză supraadăugată. Acestea pot fi urmărite prin efectuarea profilului lipidic periodic, urmărirea exactă a scăderii LDLc (rău) și creșterea progresivă a HDLc (bun) ca urmare a optimizării stilului de viață și urmării unei conduite terapeutice optime. Testele de sănătate vasculară și coronarografie reprezintă, de asemenea, modalităti importante de depistare precoce dar și de urmărire activă a pacienților diagnoscticați cu această manifestare patologică.
Pingback: INSULINOREZISTENȚA ȘI DIABETUL ZAHARAT TIP 2 – Dr. Denisa Boștină
Pingback: BOALA CORONARIANĂ, O COMPLICAȚIE FRECVENTĂ A DIABETULUI ZAHARAT – Dr. Denisa Boștină