Concentrația de glucoză din sânge este măsurată în miligrame/decilitru și prezintă o valoare normală cuprinsă în intervalul de referință 70-110 mg/dl în condițiile unui post alimentar de aproximativ 8 ore, cunoscută în termeni medicali ca fiind glicemia a jeun, sau glicemia pe nemâncate. Situația în care această valoare este sub 70 mg/dl indiferent de momentul zilei este definită drept hipoglicemie.
Cauzele determinante ale episoadelor hipoglicemice sunt multiple, însă aceasta reprezintă cea mai frecventă consecință a tratamentului cu insulină în rândul pacienților cu diabet zahart tipul 1 sau diabet zaharat tipul 2 insulinonecesitant. Unele episoade pot fi evitate prin modificarea și cuantificarea carbohidratilor, dar și ajustarea schemelor de insulinoterapie la medicul diabetolog curant. De asemenea, activitatea fizică în exces în discordanță cu aportul energetic poate constitui încă o cauză de apariție a hipoglicemiei. Per ansamblu, situații care pot conduce către o scădere a nivelului glicemic sunt reprezentate de următoarele:
- – omiterea sau întarzierea unei mese după administrarea dozei de insulină
- – activitate fizică de intensitate sau durată crescute, fără consumarea unei gustări suplimentare, care să conțină glucide
- – alcool
În funcție de valoarea glicemiei, aceasta poate fi clasificată în ușoară, moderată și severă. În același timp, semnele și simptomele care apar în astfel de situații predomină mai mult sau mai puțin tot în funcție de valoarea nivelului glicemic. Senzația imperioasă de foame, durerea de cap, transpirațiile reci, tremuraturile, paloarea, creșterea frecvenței cardiace, palpitațiile, agitația și vederea neclară sunt câteva dintre manifestările clinice care apar în decursul unei eveniment de hipoglicemie. Hipoglicemia severă este recunoscută atunci când persoana în cauză nu are capacitatea de a lua măsuri de corecție de una singură, necesitând în totalitate ajutorul celor din jur.
În condiții optime, glucoza constituie singura resursă energetică pentru funcționarea corespunzătoare la nivelul cerebral. După cum bine a fost descris anterior, hipoglicemia afectează modul ăn care vă simțiți, însă ca în orice situație, există și excepții de la regulă. Pacienților cu durată îndelungată a diabetului zaharat le poate fi afectată capacitatea de identificare a evenimentului hopoglicemic, atfel încât nivelul seric al glucozei scăzând cu mult față de valoarea normală, ajung în unele cazuri chiar și la coma hipoglicemică. Amânarea corecției prin administrarea de glucide simple, urmate de carbohidrați complecși și măsurarea glicemiei din 15 în 15 minute până la normalizarea acesteia este extrem de importantă. Pacientul cu diabet zaharat trebuie să cunoască aceste aspecte și instruit de către medicul său diabetolog cu privire la modul rapid de acțiune. Dacă pacientul este conștient, tratamentul constă în administrarea a 15-20 g glucoză provenită din zahăr, bomboane, miere sau băuturi îndulcite, sau alte categorii alimentare bogate în glucide cu absorbție rapidă. În cazul pierderii conștienței, încercarea de alimentare a pacientului este contraindicată, tratamentul de această dată fiind reprezentat de administrarea parenterală a glucozei de către un cadru medical, chemarea de urgență a unei ambulanțe fiind necesară.
Episoadele de hipoglicemie trebuie luate în serios, severitatea acesteia poate avea consecințe ireversibile. Identificarea cauze, cunoașterea etapelor în ceea ce constă corectarea acesteia, dar și monitorizarea frecventă a valorilor glicemice printr-un jurnal de evidență glicemică pot fi metode de folos pentru a preveni astfel de situații. Dacă evenimentele se repetă la intervale relativ scurte de timp, adresarea către medicul specialist diabetolog este imperios necesară.
