Obezitatea se defineste ca fiind o boală cronică, heterogena, complexă, care reprezintă o cale de deschidere catre o serie de comorbiditati. Recent, aceasta a fost considerata a fi o cauza de dizabilitate, asociata cu o rată crescută a mortalității si morbiditatii, care din nefericire nu afecteaza doar adultii, prevalența sa fiind intr-o continua crestere si in ramura pediatrica. In practica curenta, din punct de vedere clinic este definita si stadializata prin calcul IMC, respectiv peste 30 kg/m2. Proportiile epidemiologice în ceea ce privește obezitatea și-au depășit cu mult timp în urmă limitele, astfel estimându-se că la nivel global un număr de aproximativ 650 milioane de persoane sunt afectate și aproximativ 2 miliarde diagnosticate cu suprapondere,respectiv 39 % dintre bărbați si 40 % dintre femei cu varsta mai mare de 18 ani, luând în considerare faptul că pana in 2025 jumatate din populatia globului fiind obeza. Global Obesity Observatory arată că rata cea mai mare de pacienți cu obezitate se regăsește in SUA, Libia, Arabia Saudită, Turcia, iar rata cea mai scazuta regăsindu-se în India și Etiopia.
💡Cât de eficientă este terapia comportamentală și optimizarea stilului de viață pentru monitorizarea pe termen lung al pacientului cu obezitate?
Terapia stilului de viață la pacienții cu exces de greutate include o succesiune de etape comportamentale care au ca obiectiv sporirea respectării indicațiilor nutriționale pentru un program alimentar cu conținut redus sau foarte redus de calorii și activitate fizică crescută. Intervențiile comportamentale pot include atât auto-monitorizarea greutății, a aportului alimentar și a activității fizice dar și stabilirea obiectivelor rezonabile și educația nutrițională împreună cu medicul curant, terapia cognitiv-comportamentală cu ajutorul unui psiholog sau chiar terapia de grup prin împărtățirea experiențelor cu alți pacienți. Aceste abordări sistematice reprezintă o modalitate de a rezolva problemele, de reducere a stresului sau chiar restructurarea cognitivă. Interviul motivațional, dezbaterea acestui subiect într-o circumstanță armonioasă, sprijinul acordat de către familia și implicarea cadrelor medicale într-o manieră multidisciplinară vor conduce cu siguranță spre atingerea obiectivelor și păstrarea acestora pe o perioadă îndelungată de timp. Psihiatrii și psihologii dețin un rol central în cazul pacienților cu tulburări de alimentație sau în rândul pacienților cu obezitate și anxietate sau depresie asociate, astfel pot afecta într-un mod poztiv eficacitatea programelor de intervenție a stilului de viață.
💡Este necesară medicație pentru tratamentul obezității?
Există mai multe modalități terapeutice în ceea ce constă atingerea greutății ideale și monitorizarea acesteia într-un interval de timp nedeterminat. Ca în oricare patologie cronică, optimizarea stilului de viață constituie prima etapă terapeutică, însă odaă cu apariția recăderilor și acumularea ulterioară a kilogramelor pierdute, dar și de la o persoană la alta, medicația este utilă. Cu toate acestea, farmacoterapia este indicată ca un adjuvant al unei diete corespunzătoare și este prescrisă de medicul specialist după un control medical bine amănunțit. De asemenea, beneficiile potențiale trebuie să depășească riscul în cazul unui tratament de lungă durată. Complicațiile asociate obezității constituie o indicație de luat în considerare în ceea ce constă inițierea tratamentului medicamentos oral sau injectabil. Medicația este individualizată în funcție și de istoricul medical al pacientului, astfel existând posibile efecte adverse în funcție de patologiile asociate. O altă indicație pentru inițierea farmacoterapiei o reprezintă și valoarea IMC- ului (indexului de masă corporal), parametru care evidențiază statusul nutrițional. Așadar, NU există un algoritm general variabil justificat din punct de vedere științific pentru o anumită moleculă pe care persoanele cu obezitate să o urmeze și, de altfel, nu există vreun medicament “minune” care să determine o scădere ponderală remarcabilă într-un interval scurt de timp.
💡Care sunt cele mai frecvente complicații asociate obezității?
Complicațiile se instalează de-a lungul timpului. Obezitatea dupa cum imi place sa o redenumesc, boala fantoma, nu doare, nu supara, insa poate afecta starea psiho-afectiva a pacientului cu aparitia secundara a anxietatii si a depresiei. Screening-ul pacienților cu obezitate pentru complicațiile asociate ar trebui realizat la un interval regulat de timp. Toți pacienții care se confruntă cu creșterea ponderală progresivă sau prezintă un istoric familial de boli metabolice, trebuie examinați pentru prevenirea și tratarea prediabetului și diabetul zaharat de tip 2. De asemenea, evaluarea pentru sindromul metabolic, hipertensiune arterială, dislipidemie prin dozarea frecventă a panoului lipidc (colesterol total, LDLc, HDLc și trigliceride), acidul uric, măsurarea tensiunii arteriale în cadrul examinării la medicul de familie necesită o atenție suplimentară. Screening-ul pentru steatoza hepatică non-alcoolică sau ficatul gras la medicul gastroenterolog și efectuarea unei ecografii de rutină este indicat să fie realizată în rândul acestor pacienți, la fel și funcția hepatică. Pacientele tinere supraponderale sau obeze necesită evaluarea anuală la medicul ginecolog cu privire la depistarea precoce a sindromului ovarelor polichistice. De asemenea, tot în aceeași direcție sunt îndrumați pacienții cu exces ponderal și disfuncție erectilă. După cum poate fi observat, obezitatea se asociază cu o serie spectrală largă de comorbidități asociate, care pot fi ameliorate secundar atingerii greutății ideale/optime. În cazul tuturor acestor afecțiuni, terapia nutrițională, consilierea și educația comportamental-alimentară este indicată să facă parte din managementul complex multidisciplinar.
💡Cât de importantă este activitatea fizică în rândul pacienților cu obezitate? Este realizabilă o scădere ponderală fără activitate fizică?
Activitatea fizică este recomandată a fi efectuată cât de frecvent posibil, însă intensitatea acesteia variază de la un individ la altul. Activitatea fizică aerobică de intensitate progresivă cu o durată de 150 minute săptămânal, repartizată în 3-5 țedințe cu reducerea secundară a sedentarismului și-a dovedit eficacitatea nu doar în atingerea obiectivelor ponderale, cât și în cazul pacienților cu boli cardiovasculare sau alte patologii cronice. Încurajarea activității fizice este imperios necesară. Scăderea ponderală este realizabilă fără activitate fizică, însă nu este recomandată având în vedere recăderile frecvente de acumulare a surplusului ponderal. Totodată, exercițiile fizice ajută la scăderea procentuală a masei de țesut adipos/ gras cu păstrarea țesutului muscular și a distribuției uniforme corporale. Studiile clinice au evidențiat potențialul remarcabil de scădere a ariei țesutului adipos din jurul organelor, respectiv al scăderii circumferinței abdominale, cu scăderea secundară a riscului cardiovascular la pacienții care, pe lângă alimentația sănătoasă sunt activi din punct de vedere fizic.
💡Există o legătură între obiceiurile alimentare și distribuția macronutrienților în eficacitatea scăderii ponderale?
Într-adevăr există o legătură între distribuția macronutrienților în eficacitatea scăderii ponderale. De-a lungul timpului s-a dovedit că un consum de alimente cu index glicemic scăzut au drept rezultat o îmbunătățire a funcției endoteliale prin scăderea stresului oxidativ, scăderea variabilității glicemice la pacienții cu diabet zaharat și, de altfel, o scădere în dimensiuni a adipocitelor localizate central, la nivel abdominal. O dietă săracă în carbohidrați/glucide nu au demonstrat decât o îmbunătățire a glicemiilor, o ameliorare a profilului lipidic, dar și a funcției renale, însă scăderea ponderală a avut loc doar pe o perioadă relativ scurtă de timp și nu a fost menținută mult timp. Consumul unei rații amplificate de proteine au determinat o îmbunătățire a riscului cardio-metabolic, cu scăderea procentajului de țesut gras distribuit central și periferic, iar proteinele de calitate, proteine provenite din surse animale consumate într-o proporție mai mare au avut impact asupra normalizării markerilor inflamatori. Cel mai mare impact asupra greutății s-a dovedit a avea dietele restrictive din punct de vedere caloric și bogate în lipide bune comparativ cu dietele sărace în glucide, cu efecte benefice secundare și asupra profilului lipidic. Cu toate acestea, singura modalitate de a atinge și păstra greutatea ideală pe o durată îndelungată de timp constă în adaptarea dietei în funcție de particularitățile fiecărui individ în parte și păstrarea congruenței echipei medicale multidisciplinare.
