Fiecare dintre noi experimentăm perioade unice ale vieții, care trebuie acceptate ca atare, iar din punct de vedere medical necesită explcații suplimentare și înțelegere adecvată în prealabil. Nu poate fi considerată lipsită de semnificație atitudinea femeilor înseși, dar reflexia modului de viață și atitudinea pentru dezvoltarea propriilor interese, implementarea unui nou stil de viață și maniera în care contemplăm această etapă deține de cele mai multe ori soluții la problemele de zi cu zi.
Menopauza sau încetinirea permanentă a menstruației, constituie o cale naturală de consumare a rezervei ovariene, prin pierderea definitivă a foliculului ovarian. Există mai multe etape care concretizează termenul de menopauză. Retrospectiv, după 12 luni de absență a ciclurilor menstruale (amenoree) diagnosticul de menopauză poate fi pus. Vârsta medie de instalare a acesteia în rândul femeilor este de 51 ani, însă începerea perimenopauzei poate varia între 39 și 51 ani. Având în vedere variabilitatea intraindividuală dusă de multe ori spre extreme, fiziologia și managementul optim sunt diferite de la un caz la altul.
Această oscilare este, cu siguranță, înfluențată de o serie de factori externi, dintre care cei mai cunoscuți sunt statusul socioeconomic și educațional redus, fumatul, stilul de viață necorespunzător sau alte boli asociate. Spre exemplu, fumatul este considerat a fi o pedală de accelerare a tranziției către menopauză cu aproximativ 2 ani. O vârstă înaintată de instalare a menopauzei a fost identificată în rândul femeilor care consumă zilnic alcool, femei cu un număr crescut de sarcini în antecedente sau uzul de lungă durată a contraceptivelor orale.
Estrogenii, hormonii feminini produși în 95 % din cazuri de ovare, trebuie priviți ca personaje principale atunci când aducem în discuție stocarea și distribuirea uniformă a țesutului adipos în organism. Postmenopauză, având în vedere deprivarea estrogenică, țesutul adipos va fi localizat predominant la nivel abdominal, cu amplificarea secundară a circumferinței abdominale și instalarea obezității de tip central, comparativ cu distribuția ulterioară a țesutului adipos preponderent la nivelul coapselor. Această grăsime abdominală viscerală, repartizată în jurul organelor s-a dovedit în mod constant a fi mai nociv pentru sistemul cardiovascular comparativ cu distribuția grăsimii subcutanat, la nivelul coapselor sau fesier, fiind considerată mai activă din punct de vedere metabolic. De asemenea, această creștere a țesutului adipos este legată și de creșterea rezistenței la insulină, diabet zaharat de tip 2 și boli inflamatorii.
Este dificil de identificat dacă simptomele instalate la mijlocul vieții sunt asociate senescenței ovariene sau derivate din modificările legate de vârstă. Dovezi concrete susțin că tranziția către menopauză este guvernată de semne și simptome apărute pe termen scurt, precum bufeurile, cunoscute ca fiind dominante, labilitate emoțională, dureri de cap, nervozitate și inclusiv creștere ponderală. Pe termen lung, efectele asupra sistemului cardiovascular sunt, de asemenea, congruente menopauzei având în vedere dispariția efectelor benefice ale estrogenilor (antioxidant, protectiv, vasodilatator), iar după o perioadă de minimum 6 luni de deprivare a acestor hormoni, există un potențial efect nociv. De reținut faptul că prima etapă terapeutică în rândul femeilor care prezintă bufeuri și asociază suprapondere sau obezitate este scăderea ponderală. Într-un studiu american, un procent de 60 % dintre femeile aflate înainte de perioada de instalare a menopauzei au prezentat bufeuri, iar intensitatea, durata, frecvența și efectele asupra calității vieții au variat de la o persoană la alta.
Menopauza este în prezent considerată un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, implicit pentru creșterea riscului cardiovascular. Asocierea cu acumularea kilogramelor în plus scade semnificativ calitatea vieții, amplificând riscul de apariție a altor patologii. Supraponderea și obezitatea sunt privite la fiind tulburări importante asociate menopauzei. Totodată, prevalența sindromului metabolic care este strâns corelat cu cele două s-a dovedit a fi mult mai frecvent după instalarea menopauzei.
Un alt aspect important de menționat este că menopauza duce în timp la afectarea sistemului osos, cu demineralizare secundară, cu scăderea rezistenței osoase, crescând astfel riscul de apariție al fracturilor. Așadar, evaluarea structurii cu ajutorul osteodensitometriei este imperios necesar pentru a preveni astfel de complicații. Într-o altă ordine de idei, femeile aflate în perioada de tranziție sau la menopauză care asociază suprapondere amplifică considerabil acest risc.
Evaluările anuale ginecologice, a sănătății osoase, cardiologice pentru a preveni bolile cardiovasculare, dar și evaluările metabolice și nutriționale pentru a crește calitatea vieții constituie etape esențiale în managementul optim al femeii aflate la menopauză.
