Glanda tiroidă sau organul minune sub formă de fluture localizat la nivelul gâtului este responsabilă de secreția hormonilor tiroidieni, deținând astfel o serie de roluri importante asupra organismului nostru. În cazul unei eventuale disfuncții, caracterizate fie printr-o secreție inadecvată, cât și printr-o hipersecreție, repercursiunile sunt generalizate, necesitând astfel o conduită terapeutică corectă din partea medicului specialist endocrinolog.
Modificări ale profilului tiroidian pot fi însoțite de oscilații ale greutății corporale, inclusiv ale distribuției procentuale de țesut adipos, dar și la nivelul consumului de energie totală în repaus (rată metabolică bazală), independent de activitatea fizică.
Încetinirea generalizată a proceselor metabolice apare în timp ca urmare a unui deficit al hormonilor tiroidieni, cunoscut și sub denumirea de hipotiroidism. La început, simptomele pot fi variate, putând fi confundate cu oricare altă patologie, și de cele mai multe ori acesta rămâne subdiagnosticat din cauză neacordării unei atenții suplimentare.
Semnele și simptomele variază în ceea ce constă intensitatea, în funcție de severitatea deficitului. Creșterea ponderalăconstituie unul dintre cele mai frecvent întâlnite semne, însă izolarea acestui semn clinic nu însemnă că există de fiecare dată o problemă la nivel tiroidian. Alături de kilogramele în plus, există o plajă vastă de simptome.
Greutatea corporală este influențată de o multitudine de factori, însă printre cele mai importante elemente care contribuie la stabilitatea acesteia o le reprezintă sistemul endocrin și sistemul nervos care prezintă efecte asupra colateralelor aferente aportului și cheltuielilor energetice.
Având în vedere cumulul important de funcții pe care glanda tiroidă îl are asupra organismului uman, aceasta deține o importanta atribuție in controlul metabolismului bazal. Reglarea pe termen îndelungat al masei corporale depinde in primul rând de interacțiunea complexa a semnalelor hormonale și nervoase.
Consumul de energie este constituit din 3 componente majore: rata metabolica de repaus (70% din necesarul energetic al organismului), termogeneza (energie disipata sub forma de caldura) si activitatea fizica. În mod normal, hormonii tiroidieni prezintă un efect calorigen, determinând o creștere a ratei metabolice bazale. Așadar, în ciuda apetitului scăzut, persoanele cunoscute cu hipotiroidie clinică pot acumula câteva kilograme în plus. Această creștere ponderală este modestă, fiind determinată în principal de o retenție de apă în țesuturi.
Aspectul tipic este reprezentat de edemele pretibiale care nu lasă godeu, uneori edeme palpebrale și fața pufoasă. Frecvent, debutul este insidios, iar pacientul poate conștientiza prezența simptomelor doar după atingerea stadiului de eutiroidism.
Hipotiroidismul afectează și funcția cardiovasculară, determinând o scădere a ritmului cardiac, termen cunoscut sub denumirea de bradicardie. Hipertensiunea arterială, în special cea diastolică a fost des observată la pacienții cu deficit de hormoni tiroidieni. Stările accentuate de somnolență, vorbirea lentă, rară, indiferență față de activitățile realizate, deficite ale memoriei și atenției reprezintă semne de afectare ale sistemului nervos de către deficitul de hormoni tiroidieni. De asemenea, femeile aflate la vârsta fertilă se pot confrunta cu tulburări ale ciclului menstrual. Pot coexista și tulburări ale tranzitului intestinal, precum constipația și scăderea poftei de mâncare.
Cauzele apariției hipotiroidismului sunt multiple, iar un istoric personal și familial detaliat este imperios necesar însă cea mai frecventă cauză o constituie afectarea glandei tiroide sau hipotiroidia periferică determinată de tiroidita cronică autoimună.
Pacienții diagnosticați cu hipotiroidism necesită o investigare amănunțită. Testelor de laborator, precum glicemia a jeun, profil lipidic- colesterol total, LDLc, HDLc, trigliceride, lipoproteine, ionograma, creatinina serica proteine serice totale, hemoleucograma completă, dar și dozările hormonale- FT3, FT4, TSH trebuie să li se acorde o atenție deosebită, iar controlul regulat la medicul specialist endocrinolog este imperios.
Există particularități nutriționale aferente bolilor tiroidiene, în special tiroiditei autoimune. Astfel menținerea în limite normale a greutății corporale, creșterea aportului proteic, suplimentarea cu glutation, evitarea produselor cu gluten constituie doar câteva dintre recomandările nutriționale. Terapia nutrițională trebuie adaptată fiecărei persoane ăn parte, la fel și conduita terapeutică.
