În ultimul timp, concomitent cu creșterea prevalenței obezității la nivel global, s-a observat că există o amplificare și a tulburărilor de sănătate mentală, stârnind astfel un intens interes științific pentru a înțelege mai bine corelația dintre aceste două aspecte medical destul de diferite. Cu toate că explorarea separată a celor două entități patologice, respectiv obezitatea și patologia psihiatrică au fost explorate în mod individual, este necesară și evidențierea unei posibile asocieri întocmai pentru un mai bun management pe termen lung, având în vedere faptul că tot mai mulți pacienți cu obezitate se confruntă cu provocări din această sferă emotivo-afectivă, incluzând chiar și anxietatea sau depresia, cu un final nu tocmai fericit către afectarea bunăstării psihologice în timp.
Discriminarea și stigma generalizată care au loc în rândul persoanelor cu obezitate pot conduce către alterări grave și consecințe de perturbare a imaginii corporale, erodând astfel stima de sine și exacerbând compulsivitatea mâncatului.
Pe de altă parte, intensificarea sentimentelor de izolare, rușine, incapabilitate sunt rezultatul părtinirilor sociale. Acestea acționează ca o barieră în calea căutării sprijinului social și, mai ales, medical, astfel provocările de sănătate mentală tind să ia amploarea în rândul acestei categorii de pacienți. În aceste situații, gestionarea greutății corporale și respectarea terapiei medical-nutriționale recomandate sunt împiedicate, conturând astfel un model ciclic vicios, cu un impact negativ suplimentar asupra stării afectiv-emoționale. În acest fel, rezultatele pe termen lung pot fi afectate, astfel abordarea cuprinzătoare din ambele perspective necesita intensificare din punct de vedere medical, psihologic și nutriționale, necesitând în această manieră o echipă multidisciplinară.
În acest sens, există diferențe semnificative și între sexe, toate aspectele menționate anterior variază între femei și bărbați. Stima de sine și imaginea corporală prezintă un accent mai mare în rândul femeilor comparativ cu bărbații, luând în considerare tendințele actuale și normele sociale, existând o susceptibilitate mai mare de recăderi atunci când aducem în discuție scăderea ponderală și atingerea greutății ideale. Așadar, studiile arată faptul că prevalența atât în cazul anxietății, cât și a depresiei este mai mare la femei, comparativ cu bărbații. Imaginea corporală asociată obezității prezintă o importanță mai redusă în rândul bărbaților având ca substrat normele tradiționale de masculinitate care conduc către o descurajare a vulnerabilității afectivo-emoționale.
Nuanțe asociate stabilității emoționale în rândul pacienților cu obezitate ar trebui abordate în cadrul managementului complex al obezității, indiferent de sex, vârstă sau gradul acestei patologii, susținând în acest sens importanța controalelor psihologice și abordării multidisciplinare.
