BOALA CORONARIANĂ, O COMPLICAȚIE FRECVENTĂ A DIABETULUI ZAHARAT

După cum a fost discutat și în articolul referitor la aterogeneză, la pacienții diagnosticați cu diabet zaharat, nivelul crescut al glicemiei impreună cu cu alți constituienți precum celulele inflamatorii, dar și un dezechilibru al profilului lipidic favorizează formarea în interiorul arterelor a unei plăci de grăsime denumită plaă de aterom. De asemenea, hiperglicemia poate avea drept consecință și îmbătrânirea arterelor. Cu timpul, plăcile de aterom se modifică și determină complicații, ajungând să se fisureze și determină o îngustare a vaselor de sânge, chiar până la închiderea completă a vasului, putând provoca un accident cardio-vascular. În aceeași măsura, diabetul poate afecta și vasele mari, afecțiune cunoscută sub denumirea de macroangiopatie. Complicațiile macrovasculare cele mai frecvente sunt localizate la nivelul vaselor inimii, a arterelor de la nivelul craniului si ale membrelor inferioare. In următoarele rânduri va fi abordată complicația la nivel cardiac, importanța cunoașterii de către pacienți a acesteia, care este tratamentul optim și, cel mai important, cum putem o preveni.

Cardiopatia ischemică sau boala coronariană

Arterele coronare sunt sursa principală de oxigen pentru inimă, asigurând un necesar optim al acestui element pentru o funcționare corespunzătoare. Afectarea acestor secundar procesului de ateroscleroza favorizat de factorii de risc prezentați, dar și de diabetul zaharat poate determina îngustari cu diminuarea, pănă la întreruperea completă a circulației sângelui. Acest fenomen poartă denumirea de ischemie.

Cum se poate manifesta ischemia miorcardică?

Există mai multe semne care traduc afectarea mușchiului inimii. Cel mai frecvent, diminuarea fluxului sangvin se produce în timpul unui efort fizic, moment în care necesarul de oxigen este crescut. Durerea în piept este semnul tipic care descrie această afecțiune. Angina pectorală trebuie înțeleasă ca un semn alarmant, care necesită inevstigații suplimentare. Infarctul miocardic este caracterizat de dureri toracice prelungite și caracter de strângere, care pot fi însoțite și de dureri cu localizări atipice, precum maxilar, brațul stâng, dar și transpirație sau anxietate. Spre deosebire de angină, unde durerea are o durată relativ scurtă, în infarctul miorcardic are loc o distrugere (necroză- în termeni medicali) a arterelor prin blocarea completă a arterelor coronare. Ischemia silentioasă a miocardului apare cel mai frecvent la pacienții cu diabet zaharat ca urmare a neuropatiei autonome cu localizare la nivelul plexului cardiac. Aceasta este, de fapt, o suferință a miocardului fără o instalare a durerii în prealabil. Studiile arată că un procent de până la 20 % dintre aceste cazuri sunt descoperite întâmplător prin efectuarea unui EKG.

Ce trebuie să facem pentru a ține lucruile sub control?

In primul rand, este necesară cunoașterea pacienților care prezintă un risc înalt de a dezvolta boli coronariene. Pacienții cu istoric familial de boli cardiovasculare, cei cu vârsta peste 40 ani și cu un diagnostic al diabetului zaharat de mai mult de 10 ani, dar și pacienții care au factori de risc adăugați diabetului zaharat trebuie luați în evidență pentru o posbilă afectare coronariană (fumătorii, sedentarii, persoanele cu suprapondere sau obezitate, profil lipidic modificat, valori ale tensiunii arteriale crescute). Prin urmare, sunt necesare investigații suplimentare pentru un diagnostic corect al complicațiilor cardiovasculare secundare diabetului zaharat.

Întâi de toate, realizarea unei electrocardiograme de reapus (EKG) este esențială. Aceasta este o investigație de rutină, neinvazivă și presupune obținerea unei înregistrări a activității electrice a inimii, care va fi interpretată de către medic. Ulterior, după recomandări, va fi necesară realizarea unui test de efort, care presupune tot o înregistrate a activității cardiace electrice, dar de această data în timpul efectuării unui effort fizic programat (de cele mai multe ori, este folosită banda cardio. În cazul în care aceste explorări evidențează existența unor anomalii de interes clinic la nivel cardiac, sunt necesare investigații mai aprofundate. Următoarea treaptă este o constituie coronarografia, care este folosit atât pentru un diagnostic corect, cât și pentru conduita terapeutică specifică.

Cu excepția unei conduite terapeutice medicamentoase specifice, un aspect important îl constituie cunoașterea profundă și îndepărtarea factorilor de risc asociați. Așadar, un stil de viață corespunzător și o alimentație non–aterogenă (care nu favorizeaza apariția ateromului), de tipul dietei mediteraneene, controlul greutății corporale, oprirea fumatului, profil lipidic echilibrat și, cel mai important, menținerea glicemiei în țintele terapeutice, dar și vizitele periodice la medic sunt pilonii ideali ai prevenirii tuturor acestor complicații.

Acesta este un articol informativ pentru publicul larg. Recomandările terapeutice vor fi întotdeauna oferite de către medicul specialist.