De la Hipocrate până în prezent conflictul continuu dintre magie și știință se pare că încă persistă. Abordarea aparent preventivă, din păcate, încă rămâne consecința unor mituri nesoluționate. Același raționament este aplicat și în cazul reclamelor care promovează soluții miraculoase într-un interval de timp inexplicabil de scurt. Excluzând judecarea unor astfel de manifestări cu referire la caracterul negativ asupra populației generale, propunerea unor modalități realiste și de lungă durată este necesară asupra impactului real referitor la modul de viață, tendințele alimentare și, în final, asupra prevenirii a cât mai multor patologii cronice.
Calitatea vieții este în realitate oglindirea rutinei alimentare, mai exact principiile care consolidează percepția unei societăți. O caracteristică comună trecutului și prezentului îl constituie generalizarea supraconsumului, iar cea mai comună componentă este realmente mâncatul în exces. Având în vedere modul haotic de supraviețuire, graba continuă, stresul și suprasolicitarea provenite din diverse activități plasează alimentația pe un loc secund în rândul a 85% dintre persoane, conform statisticilor. Așadar, este absolut necesară preluarea controlului asupra alimentației zilnice din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ.
Schimbarea percepției asupra hranei, dar și a regulile general acceptate din punct de vedere nutrițional, dar și reevaluarea locului pe care aceste aspecte îl ocupă în viața noastră constituie un factor esențial care determină calitatea vieții pe termen lung. Alegerile alimentare trebuie să aibă ca prim principiu creșterea speranței de viață, prevenirea patologiilor cronice, dar și furnizarea energiei necesare pentru activitățile zilnice. Alimentația nu trebuie să fie considerată un bun care contribuie la o bunastare imediată sau de scurtă durată. Aceasta necesită atenție, cunoaștere, educare și perseverență.
Este binecunoscut faptul că excesul alimentar determină surplus ponderal, iar de multe ori cuantificarea porțiilor este exagerată, nefiind cunoscut necesarul caloric corect. Senzația de plăcere pe care alimentele hipercalorice o determină este frecvent corelată cu mâncatul dezordonat și în exces. Există o varietate de modele alimentare care ar putea conduce într-o modalitate pozitivă către modificarea stilului de viață, modele dovedite în direcția prevenției bolilor cardiovasculare și metabolice.
„Hara hachi bun” este o expresie japoneză celebră care indică faptul că pentru a fi detectată senzația de sațietate, masa necesită întrerupere atunci când până la 80% din stomac este plin. Pentru a identifica acest procent, fiecare dintre noi trebuie să dobândim sentimentul de autocunoaștere nutrițională, să identificăm de la o zi la alta diferența dintre foame și poftă, și, totodată, să creem o conexiune dintre momentul în care luăm masa și emoțiile care ne încearcă în acel moment. Pe de altă parte, alegerile alimentare, precum cele cu un index glicemic redus și cu densitate crescută, care determină în mod involuntar senzația de sațietate.
În prezent, consultul nutritional este bivalent în ceea ce privește viziunea asupra sănătății. De multe ori poate fi considerat un moft, sau diametral opus, o necesitate imperioasă, de ultim moment, care este singura speranță care ar putea sa ajute în vreun sens, mai exact în bolile terminale, cu prognostic rezervat.
Încă nu a fost găsită o cale de mijloc, o situație armonioasă care să determine pacientul documentat cu diverse boli sau chiar sănătos să recurgă la intenția de a consulta un specialist în domeniul nutritional pentru a schimba ceva atunci când mai este posibil. Din nefericire, după cum a fost amintit la începutul articolului încă există speranța unor soluții miraculoase care să conducă către rezolvarea unor probleme de sănătate care ar fi putut fi prevenite printr-un stil de viață corespunzător.
