Sindromul ovarelor polichistice reprezintă o tulburare endocrină destul de frecvent întâlnită în rândul femeilor tinere, mai precis este considerată a fi anomalie endocrină obișnuit întâlnită la femeile de vârstă reproductivă, documentată la un procent de aproximativ 10 % din populația de sex feminin, cu variații în funcție de zona geografică. Spre exemplu, 28% din populația spaniolă de sex feminin este diagnosticată cu SOP, pe când în Statele Unite ale Americii este documentat un număr de 157 milioane de femei cu aceeași afecțiune și 28 milioane de femei care tind să dezvolte patologia în cauză de-a lungul vieții.
În ultimii 40 de ani, creșterea prevalenței obezității în rândul femeilor a avut un impact semnificativ, mai exact de 2.5 ori de la 6% la 15%. Pe de altă parte, într-un interval similar de timp, s-a amplificat considerabil și numărul de cazuri de SOP. Aceste date constituie o adevărată povară globală substanțială socio-economică.
După cum a fost precizat, asocierea din punct de vedere al prevalenței celor două afecțiuni dar și mortalitatea/ morbiditatea cardiovasculară aferentă, duce la obligativitatea de a lua în considerare importanța de a preveni și impactul negativ pe termen nedeterminat.
Asocierea dintre cele două entități medicale, respectiv obezitatea și SOPC nu este întocmai un subiect nou dezbătut, însă având în vedere aplificarea constantă a numărului de cazuri de persoane cu obezitate la nivel mondial, s-a observat o concordanță cu numărul de cazuri raportate de ovare polichistice. Nu există o origine unică care conturează traseul spre dezvoltarea SOP și a simptomelor asociate. Manifestarea este de obicei eterogenă, dar există și dovezi concludente ale unei baze la nivel genetic pentru etiologia acesteia. Originea genetică comună în spectrul prezentării clinice a fost susținută printr-o serie de studii de asociere la nivelul genomului. Astfel, expunerea în exces la hormonii androgeni în perioada sarcinii constituie un aspect important. Pe de altă parte, interacțiunea influențelor epigenetice cu factorii de mediu, ca în oricare tulburare endocrină complexă, pot determina în timp efecte negative.
Pierderea în greutate in randul pacientelor cu sindromul ovarelor polichistice este de foarte multe ori o provocare. Adresarea catre nutritionist survine rar, persoanele in cauza pun pe ultimul loc schimbarea stilului de viata si scaderea ponderala, fiind realmente o greseala. Dietele restrictive nu sunt recomandate femeilor cu SOPC, iar monitorizarea statusului nutritional necesita atentie la fiecare control. Pierderea ponderala in acest caz este extrem de importanta si detine efecte benefice pe termen indelungat, ameliorand astfel simptomatologia.
Multe femei diagnosticate cu ovare polichistice se lupta cu supraponderea sau obezitatea, incearca sa gaseasca solutii rapide si eficiente, insa pe langa obiectivul greutatii, exista si alte tinte terapeutice care trebuie sa fie atinse. De foarte multe ori, componenta metabolica este complexa in randul acestor paciente, iar monitorizarea profilului lipidic, controlul tensiunii arteriale, riscul cardiovascular crescut constituie motive serioase pentru care fiecare plan alimentar ar trebui individualizat.
Cantarul poate fi un instrument depasit pentru gestionarea scaderii ponderale. Sindromul ovarelor polichistice se asociaza deseori cu insulinorezistenta si procentul de tesut adipos distribuit la nivel abdominal. Evaluarea periodica cu ajutorul analizei corporale de bioimpedanta este util pentru a verifica kilogramele pierdute dar si distributia maselor organismului si starea de hidratare. Atingerea unui index de masa corporal in limitele optime necesita supraveghere nutritionala ulterioara pentru a mentine obiectivul atins. Relatia medic-pacient este una stransa, iar implicarea unei echipe multidisciplinare reprezinta o etapa esentiala in managementul complex de lunga durata a pacientei cu obezitate si sindromul ovarelor polichistice.
Recomandarile nutritionale in aceasta patologie constau in adoptarea unei diete mediteraneene, cresterea aportului proteic, evitarea zaharurilor comerciale sau a altor alimente cu index glicemic foarte crescut, alegerea grasimilor sanatoase in detrimentul alimentelor prajite. Acestea sunt doar cateva dintre indicatiile primordiale, insa fiecare pacienta prezinta particularitati, iar dieta necesita adaptare. Periodicitatea repetarii analizelor de laborator si interpretarea corecta a acestera reprezinta o alta indicatie. Adresarea catre medicul nutritionist este imperios necesara, iar respectarea recomandarilor necesita seriozitate pe termen nedeterminat in randul pacientelor cu obezitate si ovare polichistice.
