De multe ori ne confruntăm cu o avalanșă de emoții negative, stres acumulat și diverse probleme de colectivitate. Dorim să ne împărtășim părerile și nu avem cu cine, însă găsim alte căi prin care să ne liniștim frustrările și să ne umplem golurile emoționale. Unii devin dependenți de alcool, droguri sau tutun, iar alții se recompensează prin mâncare. Toate sunt importante și conduc către consecințe și efecte devastatoare, însă astăzi voi face referire strict la mâncatul emoțional.
Aud frecvent “M-am îngrășat. Arăt oribil” sau “Vreau să slăbesc rapid”. Cei care rostiți astfel de fraze, v-ați întrebat vreodată care este adevărata cauză, substratul esențial care a dus la o astfel de deteriorare a aspectlui fizic? Eu cred că nu. De foarte multe ori oamenii gândesc superficial și cauta ajutor din toate unghiurile, iar când găsesc cu adevărat un ajutor, dau un pas înapoi. Le este greu să renunțe la obiceiurile alimentare nocive și la circumstanțele defavorizante, încercând să ocolească subiectul esențial: EMOȚIA.
Vei înțelege cu adevărat intensitatea și relevanța unei astfel de probleme atunci când vei conștientiza cauza. Majoritatea contemplează la ceea ce se întâmplă, însă nu ridică niciun deget pentru o minimă modificare a stilului de viață. Doresc și visează, au drept idoli manechine în timp ce consuma tone de sucuri carbogazoase și înfulecă noapte de noapte , pe furiș după ce restul membrilor familiei au adormit. Ce se întâmplă de fapt? Rușinea și scăderea stimei de sine au drept efect alterarea continuă a personalității și declanșarea unei “amnezii” asupra propiei persoane. Autocunoașterea nu există, iar tu nu mai mănânci ca să trăiești, ci trăiești ca să mănânci. Probabil ați mai auzit și voi replici “Abia aștept să vină dimineața, ca să pot mânca”. Efectiv preocuparea esențială a persoanelor de acest tip este strict asupra mâncării și asupra unei continue foame, pe care creierul o asimilează constant. Imaginându-ne o piramidă, putem creea un efect interesant. În vârful acestea așezam kilogramele pe care le acumulam non-stop, la mijloc senzația de foame permanentă iar la baza cauza emoțională care a condus la construirea în întregime a piramidei, mai exact “fundația”.
Ce este în consecință mâncatul emoțional?
Este același lucru cu mâncatul obsesiv-compulsiv sau cum se spune în popor mâncatul “pe fond nervos” și reprezintă o senzație de foame și o acțiune permanentă de mâncat, care are la bază o traumă emoțională, un stres puternic, anxietate sau depresie. Aceste tipuri de persoane, din păcate, se află într-un număr tot mai mare. Se spune că 90% dintre cauzele obezității îl reprezintă mâncatul emoțional. Ei își exteriorizează frustrările prin hrană “nociva”, cu indici calorici mari, pentru un efet mai intens. Într-un cunvant, își găsesc fericirea în farfurie. Pentru ei nu există alte activități, nu există relații sociale, întâlniri în familie sau plimbări prin parc, de exemplu. Mănâncă mult, foarte mult, pentru a uita întâmplările neplăcute trăite în trecut, iar majoritatea prezintă frustrări încă din copilărie sau adolescentă, peste care nu au putut trece, amintirea fiind întipărită permanent.
Cum trebuie să acționăm?Această categorie de pacienți trebuie tratată cu o atitudine blândă. Trebuie să ne calculăm foarte bine cuvintele și să le așezăm într-o ordine corectă, fără jigniri sau gânduri rele.
Toți ajung la nutriționist, însă niciunul nu este tratat în totalitatea. Unii ajung la o greutate ideală, prin multă muncă și sacrificii, însă acestea ar putea deveni mai ușoare dacă s-ar trata și cauza în consecință. Atingerea unui obiectiv din punct de vedere caloric este într-adevăr un pas mare și destul de important, însă o valoare absolută o are rezistența la schimbare, menținerea după atingerea acestui țel, pentru a nu fi creată o recădere și o întoarcere la principiile alimentare anterioare. La intersecția dintre atingerea obiectivelor și rezistența la schimbare stă consultul psihologic și psihonutriția. Majoritatea omit acest aspect și recăderea devine foarte ușoară și foarte rapidă.
“Nu există foame care să nu creeze emoții și nu există emoție care să nu modifice semnalele foamei”. Tonalitatea emoției și intensitatea foamei sunt schimbătoare de la un individ la altul. Emoțiile au o oroare de necunoscut. Mâncatul emoțional poate fi modificat în diverse cirmustanțe, ca de exemplu: într-o atmosferă liniștită și cunoscută, cu persoane apropiate îți creează o plăcere și intensitatea acesteia tinde către maxim, în schimb, atunci când iei cina sau prânzul într-un loc în care nu ai mai fost înainte, cu oameni pe care nu i-ai mai văzut, plăcerea scade; uneori apare și dezgustul, acele vorbe cunoscute “mi-a pierit pofta de mâncare” când ești alături de persoane antipatice.
Cea mai puternică senzație de plăcere de la nivel cerebral o constituie DULCELE, zaharurile comerciale din diverse produse alimentare. Cu un indice glicemic mare și cu o absorbție rapidă, are efecte devastatoare: determină senzația de plăcere, relativ de scurtă durata și acumularea kilogramelor. Din această cauza, cele 90% dintre persoanele cu obezitate nu se pot opri din consumul de zaharuri (inclusiv băuturile carbogazoase extrem de comercializate, dar și fresh-uile din fructe proaspete). Acest mod de provocare a plăcerii reprezintă reacția de comensare a multora dintre noi, fără tendință la conștientizare, cu dispariția rapidă a frustrărilor și a supărărilor acumulate de-a lungul unei zile posomorâte de lucru sau de-a lungul anilor în urma unei traume emoționale din copilărie.
Consider că este ideal să consultați simultat un nutiționist și un psiholog sau psihoterapeut sau un psihiatru pentru a combate această “epidemie” de cauze emoționale ce au condus relativ ușor si rapid la apariția precoce la nivel mondial a obezității.
