CE TREBUIE SĂ ȘTII DESPRE HIPERURICEMIE ȘI GUTĂ?
Hiperuricemia este o afecțiune metabolică, mai frecventă în rândul bărbaților, dar prevalența crește și la femei după instalarea menopauzei. Hiperuricemia este caracterizată prin creșterea nivelului sangvin de urat monosodic (metabolit apărut secundar degradării purinelor). În mod normal, valoarea acidului uric este cuprinsă la femei înainte de instalarea menopauzei între 3-6 mg/dl, iar la bărbați între 3-7 mg/dl. Această afecțiune poate să apară atât din cauza creșterii excesive a producției de acid uric, cât și ca urmare a scăderii eliminării acidului uric la nivel urinar dar și intestinal.
Există o diversitate a factorilor de risc care contribuie la apariția hiperuricemiei asimptomatice, însă cei mai frecvenți sunt: factorii genetici, sexul masculin (femeile prezintă datorită estrogenului o rată mai mare de eliminare a acidului uric), vârsta înaintată, alimentația , lipsa activității fizice, consumul excesiv de alcool, obezitatea abdominală, unele medicamente.
Din punct de vedere al intervenției nutriționale, pacientul cu hiperuricemie trebuie să fie informat în legătură cu următoarele noțiuni. Capacitatea preluării purinelor la nivelul organismului uman determină o scădere a necesarului acestora în alimentația zilnică. Așadar, o un aport mediu de minim 600 mg și maxim 1 g purine/zi este secundar unei diete obișnuite. După cum a fost precizat anterior, acidul uric constituie produsul final al degradării purinelor. Prin urmare, persoanele cunoscute cu un nivel seric crescut al acidului uric necesită o restricționare a alimentelor bogate în purine și o abordare complexă a intervenției nutriționale asupra stilului de viață. Astfel, aportul de purine în rândul acestor pacienți va fi de sub 300 mg/zi.
Alimentele se pot clasifica în funcție de conținutul de purine după cum urmează: cu conținut redus (sub 9 mg/100 g aliment), moderat (9-80 mg/100g aliment) și crescut (81-1000 mg/100 g aliment). Se vor EVITA: fructele de mare- unele scoici, organele de animale (creier, rinichi, ficat), pești precum sardinele, hering, macrou, anșoa, icrele, carnea de vânat. În mod obișnuit, legumele dețin o cantitate redusă de purine, dar trebuie amintite câteva dintre vegetalele care necesită moderație în consum, respectiv: conopidă, broccoli, sparanghel, fasole uscată, linte, năut, spanac, ciuperci.
Recomandări nutriționale privind hiperuricemia asimptomatică sunt: creșterea aportului hidric, minim 2500 ml lichide clare non-calorigene (apă plată) zilnic, interzicerea consumului de alcool, evitarea ținerii unui post intermitent de lungă durată, evitarea consumului de băuturi carbogazoase bogate în zaharuri, mai exact fructoză, consumul frecvent de fructe proaspete, legume verzi, lactate, uleiuri vegetale, recomandările fiind individualizate în funcție de statusul nutrițional al fiecărei persoane. În funcție de valoarea acidului uric și monitorizarea frecventă a acesteia, medicația va fi luată în considerare de către medicul specialist. Obiectivul principal al conduitei terapeutice îl reprezintă combaterea precoce a hiperuricemiei asimptomatice și prevenirea episoadelor de gută.
