Obezitatea sănătoasă din punct de vedere metabolic reprezintă un concept derivat din observațiile clinice evidențiate de-a lungul timpului, care au concluzionat că până la 1/3 dintre persoanele cu obezitate nu prezintă anomalii cardiometabolice în momentul diagnosticului. Acest concept a fost implementat încă din anul 1950 de către Jean Vague conform căruia persoanele supraponderale și obeze dețin o predispoziție diferită la dezvoltarea diabetului zaharat tip 2 și a aterosclerozei, predispoziție care este corelată cu distribuția țesutului adipos în organism, motiv pentru care a fost concluzionat faptul că evaluarea pacienților cu obezitate și suprapondere necesită o evaluare mult mai detaliată, analiza corporală prin bioimpedanță fiind net superioară greutății actuale și calculului indexului de masă corporală.
Recent, au fost propuse diverse definiții standardizate relevante pentru cercetarea clinică a obezității sănătoase din punct de vedere metabolic. În ceea ce privesc diferențele dintre obezitatea sănătoasă din punct de vedere metabolic și cea manifestă clinic și complicată despre diferențele de mortalitate și morbiditate pe termen îndelungat, datele sunt insuficiente și nu există un ansamblu concluzionat. De asemenea, implicațiile suplimentare terapeutice, cu excepția modificării stilului de viață și atingerea greutății ideale necesită individualizare în ambele categorii de obezitate menționate anterior. Cert este că riscul de dezvoltare a bolilor cardiovasculare, a dezvoltării diabetului zaharat de tip 2 și a sindromului metabolic este inferior în rândul pacienților cu obezitate sănătoasă din punct de vedere metabolic.
Obezitatea sănătoasă din punct de vedere metabolic a fost definită universal prin absența oricărei tulburări metabolice și a bolilor cardiovasculare, inclusiv boală aterosclerotică, diabet zaharat tip 2, dislipidemie, însă, cu toate acestea, există o variație în ceea ce privește criteriile de clasificare din punct de vedere al parametrilor biologici. Aceasta nu ar trebui să fie inclusă într-un subgrup sau clasificată ca un
Aceste incertitudini în definirea acestui concept ca sistem de model uman pot fi deduse prin faptul că nu aceasta nu reprezintă un subgrup distinct determinat biologic de indivizi cu obezitate și că deține o relevanță scăzută din punct de vedere statistic în rândul persoanelor cu obezitate. Așadar, luând în considerare acest aspect, pot fi oferite informații esențiale pentru identificarea mecanismului prin care este distribuit țesutul adipos la nivelul organismului, însă rolul factorilor individuali care refectă dezvoltarea în timp a obezității sănătoase din punct de vedere metabolic, precum și încetinirea progresiei acestei spre complicații sunt reprezentați de distribuția adversă periviscerală sau în periferie a țesutului adipos identificată printr-o tehnică relativ simplă, necostisitoare și non-invazivă, respectiv bioimpedanța magnetică, frecvența și intensitatea efectuării activității fizice de tip cardiorespirator, sensibilitatea la insulină, markerii inflamatori modificați, precum proteina C reactiva crescută.
Atât în practica medicală, cât și în cercetările viitoare, va fi nevoie de o definiție concretă a obezității sănătoase metabolic. Nu de foarte mult timp, a fost propusă o definiție mai armonioasă a obezității sănătoase metabolic, care, pe lângă absența patologiilor descrise anterior, trebuie să îndeplinească ți alte criterii, respectiv un IMC peste 30 kg/m2, profilul lipidic nemodificat, respectiv colesterol total, trigliceride, LDLc, HDLc, în limite optime, pacienți fără hipertensiune arterială sau tratament antihipertensiv, fără diabet zaharat tip 2 sau prediabet, sau medicație hipogicemiantă ca indicator alternativ. Criteriile descrise s-au dovedit a fi mai practicabile în comparație cu încercările precedente de a defini obezitatea sănătoasă din punct de vedere metabolic utilizând parametrii pentru evidențierea rezistenței la insulină, ca de exemplu indicele HOMA su Matsuda Index sau inflamația sistemică. Așadar, în identificarea acesteia vor fi excluși indivizii care îndeplinesc un criteriu dintre cele care predefinesc sindromul metabolic.
Având în vedere entuziasmul cu care o astfel de afecțiune este privită și diagnosticată la timp, fără complicații asociate intitulată într-un mod indirect obezitatea sănătoasă metabolic, trebuie reținut faptul că aceasta este o patologie cronică și progresivă, iar tranziția către obezitatea “nesănătoasă” se va realiza mai devreme sau mai târziu. În studiile clinic, aceste tranziții au fost mai frecvente la persoanele de sex feminine imediat în perioada postmenopauză și la copiii și adolescenții cu obezitate morbidă care nu au fost incluși în programe nutriționale de durată nedeterminată pentru a atinge și a-și menține greutatea ideală. Pe de altă parte, persistența obesității sănătoase din punct de vedere metabolic a fost legată de oo vârstă mai tânără, fără antecedente familiale de diabet zaharat tip 2 sau alte patologii cardiometabolice, susținută printr-o circumferință abdominală redusă sau aproape de valorile optime și o distribuție predominantă a țesutului adipos predominant în periferie, fără accentuarea adipozității viscerale.
Obezitatea contribuie la reducerea speranței de viață, deteriorarea calității vieții și la predispunerea unor dizabilități, fiind asociată pe lângă componenta cardiometabolică și cu boala osteoporotică, unele categorii de cancer și nu în ultimul rând stări anxioase și depresie. Cu toate acestea, există o variație amplificată a riscului individual de a dezvolta comorbidități asociate obezității, care nu țin cont doar de gradul și distribuția adipozității, iar observațiile conform cărora o proporție de indivizi cu obezitate au un risc semnificativ mai scăzut pentru anomalii cardiometabolice au condus la conceptul de obezitate sănătoasă metabolic.
