Zahărul are o relație aparte cu creierul nostru. Suntem extrem de sensibili la gustul dulce și tocmai de aceea este greu să renunțăm la el. Oricât ne-am promite că „de mâine nu mai mâncăm zahăr”, realitatea este că ne place și creierul reacționează puternic, dar pe termen scurt la acest stimul. Cu toate acestea, trebuie să știm un lucru esențial: zahărul NU este deloc necesar pentru funcționarea organismului nostru. El nu este un nutrient esențial, iar lipsa lui nu creează dezechilibre, dimpotrivă eliminarea treptată este primul pas către un stil de viață mai sănătos.
Putem începe simplu. Mai întâi renunțăm la zahărul din cafea, apoi reducem deserturile și prăjiturile, iar în final ajungem să îl eliminăm aproape complet din dietă. Tranziția se face treptat și cu răbdare. Important este să înțelegem că nu organismul nostru are nevoie de zahăr, ci partea emoțională, acea nevoie de a umple un gol sau de a obține un confort rapid.
Există totuși o excepție medicală: hipoglicemia moderată sau severă. În această situație, consumul de carbohidrați simpli, cu absorbție rapidă (inclusiv zahăr) devine necesar pentru a restabili rapid valorile glicemiei. Totuși, la persoanele sănătoase, fără diabet zaharat, ficatul este capabil să producă glucoză prin procese metabolice precum gluconeogeneza, folosind rezervele energetice din țesutul adipos. Astfel, glicemia se menține în limite normale atâta timp cât avem suficientă grăsime corporală, lucru care, din păcate, se aplică la un procent îngrijorător de mare din populație, motiv pentru care vorbim astăzi de o adevărată pandemie de obezitate. Hipoglicemia se manifestă prin simptome precum transpirații abundente, tremurături, palpitații, senzație de foame intensă, amețeli, tulburări de vedere sau chiar confuzie și, în cazuri severe, pierderea conștienței. În schimb, în viața de zi cu zi, dacă urmăm o dietă hipocalorică și observăm semne ușoare de hipoglicemie, nu este nevoie să consumăm zahăr. Putem preveni aceste episoade prin mese mici și dese, bogate în carbohidrați cu absorbție lentă, precum: cereale integrale, leguminoase, fructe și legume cu fibre.
Din punct de vedere biochimic, zahărul este format dintr-o moleculă de glucoză și una de fructoză. Acestea se absorb rapid și determină o creștere bruscă a glicemiei, urmată imediat de o scădere la fel de abruptă. Rezultatul? Reapare senzația de foame și dorința de a consuma și mai mult dulce. Astfel se creează un cerc vicios greu de întrerupt.
Un aspect mai puțin cunoscut, dar foarte important, este rolul hormonilor intestinali numiți incretine. Aceștia (GLP-1 și GIP) se secretă atunci când mâncăm și reglează senzația de sațietate și secreția de insulină. Dietele bogate în fibre, proteine de calitate și grăsimi sănătoase stimulează eliberarea incretinelor, ceea ce ne ajută să controlăm mai bine foamea și să reducem pofta de dulce. În schimb, mesele bogate în zaharuri simple perturbă acest mecanism și întrețin dependența de gustul dulce.
În concluzie, pofta de dulce nu este o nevoie fiziologică reală, ci o combinație de factori emoționali și reacții hormonale la zaharuri rapide. Prin reducerea treptată a zahărului, alegerea carbohidraților complecși și susținerea secreției naturale de incretine, putem rupe cercul vicios și ne putem apropia de un stil de viață echilibrat și sănătos.
